
Către: Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, doamnei Diana BUZOIANU, ministru
Ministerul Afacerilor Interne, domnului Marian-Cătălin PREDOIU, viceprim-ministru, ministru
De la: Domnul Petre PUŞCAŞU, deputat în circumscripția electorală nr.31 Prahova
Subiectul întrebării: Incendiul cu solvenți din municipiul Ploiești, monitorizarea calității aerului și situația autorizării halelor industriale din județul Prahova
Stimată doamnă ministru, stimate domnule ministru,
În ziua de 19 august 2026, în cartierul Mihai Bravu din municipiul Ploiești, a izbucnit un incendiu care a cuprins o hală de aproximativ 1.000 de metri pătrați, unde, potrivit procesului-verbal de intervenție al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Prahova, au ars circa 3.000 de litri de substanțe combustibile lichide, solvenți și antifon, precum și trei autoturisme, incendiul afectând inclusiv structura de rezistență și acoperișul construcției. Degajările de fum au fost atât de mari încât autoritățile au emis un mesaj de avertizare a populației prin sistemul RO-Alert, iar norul s-a văzut din mai multe cartiere ale orașului.
Cu toate acestea, doamnă ministru, răspunsul oficial transmis presei de Agenția pentru Protecția Mediului Prahova arată că nu au fost înregistrate creșteri și nici depășiri la indicatorii monitorizați de cele șase stații fixe din Ploiești – pulberi în suspensie PM10, dioxid de sulf, benzen, toluen și hidrogen sulfurat –, iar în document scrie negru pe alb că „nu a fost afectată calitatea aerului din Municipiul Ploiești și împrejurimi”. Este o concluzie greu de împăcat cu imaginile pe care le-au văzut mii de ploieșteni și cu faptul că, tocmai din cauza fumului, autoritățile au considerat necesar să alerteze populația printr-un mesaj de urgență.
Iar aici rezidă problema pe care v-o supun atenției: dacă arderea a mii de litri de solvenți nu se regăsește în niciun indicator măsurat, atunci fie stațiile fixe nu erau amplasate în direcția în care s-a deplasat norul de fum, fie substanțele rezultate din arderea acestor produse – compuși organici volatili, aldehide și alți poluanți specifici – pur și simplu nu se numără printre cei cinci indicatori urmăriți. În oricare dintre variante, concluzia că aerul nu a fost afectat nu se sprijină pe măsurători care să acopere ceea ce a ars realmente, iar cetățeanul rămâne fără un răspuns onest la o întrebare cât se poate de simplă: ce a respirat în ziua aceea?
La toate acestea se adaugă ceea ce a ieșit la iveală ulterior, domnule ministru al afacerilor interne: potrivit Inspectoratului pentru Situații de Urgență Prahova, hala în care s-a produs incendiul nu deținea autorizație de securitate la incendiu și nici măcar aviz de securitate la incendiu, având în acte destinația de „magazie și atelier mecanic”, iar administratorul obiectivului nu efectuase, cu personal atestat, evaluarea riscului de incendiu care ar fi trebuit să stabilească dacă spațiul închiriat avea sau nu obligația obținerii autorizației. Într-un oraș cu tradiție industrială, cu platforme petrochimice în imediata apropiere și cu zeci de hale închiriate în care nimeni nu știe cu adevărat ce se depozitează, o asemenea situație nu poate fi tratată ca un incident izolat.
Având în vedere cele expuse, vă rog să îmi transmiteți următoarele: