
Către: Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, domnului Radu-Dinel Miruță, ministru-interimar
De la: Domnul Petre PUŞCAŞU, deputat în circumscripția electorală nr.31 Prahova
Subiectul întrebării: Cinci ani pentru un studiu de fezabilitate pe A3 Ploiești–Brașov
Domnule ministru-interimar,
Contractul pentru completarea și revizuirea studiului de fezabilitate al autostrăzii A3 Ploiești–Brașov a fost semnat în luna februarie a anului 2021. La această dată, în august 2026, studiul de fezabilitate nu este predat. Proiectul, cu o lungime de aproximativ 112,7 kilometri, 12 noduri rutiere, 13 tuneluri și 61 de structuri, cu un cost estimat de circa 5,5 miliarde de euro fără taxa pe valoarea adăugată, figurează ca prioritate în programarea bugetară pentru perioada 2026–2029, dar se află încă în etapa anterioară proiectării tehnice. Cinci ani și jumătate pentru documentația care precede proiectarea, într-un traseu al cărui amplasament este stabilit de mai bine de un deceniu.
Blocajul are o cauză documentată public, iar aceasta nu ține de dificultatea traseului montan, ci de circuitul administrativ dintre beneficiar și proiectant. Proiectantul a solicitat un volum de aproximativ 132.000 de metri de foraje geotehnice, de patru ori mai mult decât cel ofertat inițial, iar tema geotehnică depusă în luna februarie a anului 2024 a rămas fără răspuns din partea companiei beneficiare pe o perioadă îndelungată, în contextul în care fără investigații geotehnice nu se poate dimensiona un tunel, iar fără dimensionarea tunelurilor nu există nici studiu de fezabilitate, nici estimare de cost credibilă, nici documentație de licitație. Timpul pierdut în această corespondență instituțională se transferă integral în termenul de punere în funcțiune.
Consecința cea mai gravă, domnule ministru-interimar, nu este întârzierea în sine, ci pierderea ferestrei de finanțare. Chiar în ipoteza optimistă în care studiul de fezabilitate ar fi predat în cursul acestui an, urmează avizarea, proiectul tehnic, procedura de licitație pentru execuție și contractarea, ceea ce plasează începerea lucrărilor în teren cel mai devreme în anul 2029. La acel moment, Planul Național de Redresare și Reziliență este încheiat, alocarea pentru investiții rutiere din instrumentul european dedicat securității este angajată pentru alte autostrăzi, iar programul operațional Transport se închide în 2029. Rămân, teoretic, fondurile de coeziune din următorul cadru financiar multianual, pentru care nu există până acum nicio angajare nominală a acestui obiectiv.
Între timp, costul absenței acestei autostrăzi este suportat zilnic de locuitorii județului Prahova. DN1 traversează localitățile de pe Valea Prahovei, de la Comarnic până la Predeal, iar traficul de tranzit se scurge prin centrul acestor orașe, cu ambuteiaje de câteva ore în fiecare sfârșit de săptămână și în perioadele de sărbători. Nu vorbim doar de disconfort: ambulanțele și autospecialele de intervenție circulă pe același drum blocat, calitatea aerului în localitățile traversate se degradează, iar activitatea economică a stațiunilor depinde de o infrastructură care a atins de mult limita de capacitate. Soluțiile intermediare invocate periodic, centura Comarnic, centura Bușteni–Azuga și lucrările din zona Predeal, sunt anunțate de ani de zile fără termene ferme de execuție.
Trebuie spus, de asemenea, că fiecare an de amânare mărește costul. Estimarea de 5,5 miliarde de euro a fost formulată în urmă cu câțiva ani, iar prețurile în construcții au crescut semnificativ în acest interval, iar un proiect amânat nu rămâne la valoarea la care a fost estimat și, în momentul în care va fi în sfârșit contractat, diferența va fi prezentată drept fatalitate, deși este consecința anilor petrecuți în așteptarea unui răspuns la o temă geotehnică.
Vă rog să răspundeți la următoarele întrebări: