Către: Ministerul Afacerilor Interne, domnului Marian-Cătălin Predoiu, ministru
De la: Domnul Nicolae MÎNDRESCU, deputat în circumscripția electorală nr.40 Vâlcea
Subiectul întrebării: Starea adăposturilor de protecție civilă din județul Vâlcea și viabilitatea Planului de Urgență Externă
Stimate Domnule Ministru,
Nu formulez prezenta întrebare parlamentară pornind de la o ipoteză proprie, ci de la scenariul pe care propriile structuri ale ministerului dumneavoastră l-au exersat public în municipiul Râmnicu Vâlcea, anume la exercițiul tactic-județean organizat de Inspectoratul pentru Situații de Urgență „General Magheru” împreună cu operatorul platformei chimice, unde situația de lucru a fost avarierea unui rezervor de clor gazos și emisia în atmosferă a aproximativ zece tone de clor. Exercițiul a presupus punerea în aplicare a Planului de Urgență Internă și a Planului de Urgență Externă, cu mobilizarea prefectului, a comitetelor locale pentru situații de urgență din localitățile care ar putea fi afectate și cu identificarea de victime în afara amplasamentului, pe strada Industriilor. Platforma a fost aleasă de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și ca exemplu de bună practică pentru state candidate la aderare, ceea ce arată că ministerul cunoaște în detaliu scenariul și consecințele lui.
Ceea ce nu a fost niciodată prezentat public este a doua jumătate a răspunsului – în cazul unei emisii de clor, măsura de protecție a populației nu este evacuarea, pentru că norul toxic se deplasează mai repede decât se poate goli un cartier, ci adăpostirea în spații etanșe, cu instalație de filtro-ventilație funcțională. Aceasta este singura măsură care oferă protecție în primele minute, iar tocmai aici județul Vâlcea stă cel mai prost.
Conform datelor comunicate de Inspectoratul pentru Situații de Urgență Vâlcea în urma unei serii de controale, județul dispune de 92 de adăposturi de protecție civilă, dintre care 65 publice, aflate în administrarea autorităților locale, și 27 private, aparținând operatorilor economici. Suplimentar, au fost identificate aproximativ 132 de spații de tip beci, subsol, demisol, galerie sau tunel care s-ar putea amenaja pentru adăpostirea populației, cu o capacitate estimată de circa 13.700 de persoane, calculată la un metru pătrat pe persoană. Trebuie subliniat că această a doua cifră nu reprezintă capacitate existentă, ci capacitate ipotetică, dependentă de lucrări care nu au fost executate. Raportată la populația județului, de 341.861 de locuitori la recensământul din 2021, chiar și capacitatea ipotetică acoperă în jur de patru procente din locuitori!
Inventarul de deficiențe transmis de inspectorat este cel care transformă problema din statistică în risc direct: au fost constatate instalații de filtro-ventilație deteriorate și incomplete, motoare ale acestor instalații lipsă sau nefuncționale, tubulatură incompletă și corodată, garnituri de etanșare ale ușilor lipsă sau degradate, grupuri sanitare dezafectate, infiltrații de apă, modificări structurale prin compartimentări, ieșiri de salvare blocate sau impracticabile și iluminat de siguranță nefuncțional, fiecare element din această listă fiind exact componenta de care depinde supraviețuirea într-o emisie de substanță toxică. Un adăpost fără etanșare la uși și fără filtro-ventilație nu protejează împotriva clorului, ci concentrează oamenii într-un spațiu închis pe traseul norului.
Situației prezentate i se adaugă și un profil de risc pe care puține județe îl cumulează – județul Vâlcea are pe teritoriul său amenajări hidroenergetice de mare anvergură pe Olt și pe Lotru, cu baraje și acumulări în amonte de localități dens populate, are zona de subsidență de la Ocnele Mari, unde prăbușirile din anii trecuți au impus evacuări, și are o platformă industrială chimică situată în interiorul limitei municipiului, nu la distanță de acesta. Adăpostirea populației nu este aici un capitol de planificare pentru scenarii de conflict armat, ci un instrument necesar în trei categorii distincte de urgență civilă, dintre care una se poate produce în orice zi lucrătoare.
Există, în plus, domnule ministru, și o problemă de atribuire a răspunderii care blochează orice remediere. Ministerul, prin inspectorat, constată deficiențele și le comunică. Obligația de întreținere revine autorităților locale și asociațiilor de proprietari, care nu dispun nici de resursele, nici de competența tehnică pentru refacerea unor instalații de filtro-ventilație proiectate în anii șaptezeci și optzeci. Rezultatul este un ciclu în care controlul se repetă, iar lista de deficiențe rămâne aceeași. Câtă vreme ministerul nu publică, pe localități, numărul de locuri de adăpostire aflate în stare de funcționare verificată, planurile de urgență externă rămân documente care presupun o capacitate de protecție nedovedită, iar prudența cere ca acest inventar să fie făcut public înainte, nu după producerea unui accident.
Diferența dintre această situație și alte deficiențe de infrastructură este că aici nu există interval de recuperare. Spre exemplu, la o emisie de clor, timpul disponibil pentru ca populația din vecinătatea platformei să ajungă într-un spațiu protejat se măsoară în minute.
Având în vedere cele expuse, domnule ministru, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:
