Trădare condimentată cu ipocrizie
Stimate domnule preşedinte,
Stimați colegi, nu am crezut vreodată că o să ajung să trăiesc asemenea vremuri și o să am experiența de a fi martorul unor paradoxuri sociale care sfidează nu doar inteligența, dar și valorile morale, cât de șubrede n-or fi ele la actuala guvernare.
Vreau să readuc în discuție delta Dunării și anume canalul Bâstroe și aș vrea să vă reamintesc niște evenimente cu caracter factologic care s-au întâmplat relativ recent.
Deși organele internaționale au stabilit clar că Ucraina încalcă convențiile internaționale privind mediul și navigația în ceea ce privește lucrările din delta Dunării, totuși, lucrările ucrainenilor pe canal continuă, ba chiar se intensifică. Următoarele organizații internaționale au constatat că lucrările de la canalul Bâstroe încalcă normele internaționale:
- Comisia internațională pentru protecția Dunării
- Convenția de la Ramsar
- Convenția de la Berna
- Convenția de la Aarhus
- Convenția de la Espoo
Date preluate de pe site-ul ministerului de externe MAE (https://www.mae.ro/node/1520)
Toate aceste convenții stabilesc clar că Ucraina încalcă mai multe criterii și principii, iar Romania are câștig de cauză în toate demersurile pe care le face.
Deci, Romania luptă din 2004, aproape de 20 de ani pentru a prezerva ecosistemul din delta Dunării, luptă și câștigă.
Nenumăratele sesizări ale organizațiilor internaționale, conferințe, convenții, o muncă nobilă și asiduă de aproape 20 de ani a fost anulată și aruncată la gunoi printr-o singură decizie a ministerului de externe condus de domnul Aurescu care și-a dat acordul pentru tranzitul navelor cu cereale din Ucraina pe brațul Chilia și prin canalul Bâstroe. Decizie făcută cu o ușurința și inconștiență, ceva de speriat.
Stau și mă întreb – oare ce avantaj sau beneficiu să aibă România din această decizie? Să-ți bați joc cu atâta ușurință de munca de 20 de ani a predecesorilor tăi, nu seamănă oare aceasta cu o trădare a intereselor de stat?
Stimați colegi vreau să vă întreb acum, ce a mai rămas al nostru, la noi, acasă, în România, când nici măcar interesele nu mai sunt ale noastre? Gazul? Petrolul? Munții metaliferi? Pământul? Apele? Sunt ale noastre?
Mi-aș dori ca acest lucru să vă pună cel puțin pe gânduri, dacă nu vă sperie, pentru că pe mine, personal, mă sperie și nu-mi vine să cred că trăiesc astfel de vremuri, vremuri în care trădarea țării se ridică la rang de merit și cinste, iar patriotismul și dragostea de Țară se iau în derâdere.
Nu există răspunsuri