25 Octombrie – Ziua Armatei României
Astăzi este Ziua Armatei Românilor.
Vă rog să îmi permiteţi să vă reamintesc esenţa acestei celebrări, a acestei sărbătoriri, care trebuie să fie pe mai departe, naţională şi pentru naţiune.
Nu voi intra în elemente de istoricism subtil sau ieftin. Știu doar că noi trebuie de fiecare dată să ne întoarcem la semnificaţia istorică şi simbolică a acestei zile. Pentru unii există o anumită formă de trăire, chiar profundă, pentru alţii, în schimb, îi vedem cum rămân în acelaşi indiferentism.
Pentru noi, militarii, este o zi a celebrării demnităţii.
Pentru noi, militarii, şi pentru naţiunea română este ziua rezidirii Patriei înspre Apus.
Folosesc aceste cuvinte pentru că, pentru cei care ştiu şi vor să accepte, istoria Armatei Române este însăşi istoria acestui neam şi ele sunt într-o simbioză indestructibilă. Revin cu această idee şi am să o reamintesc ori de câte ori pot, că armata în sine nu este instituţie!
Armata, în sine, este trup viu din trupul viu al naţiunii române. Armata este esenţa conştiinţei, a datoriei împlinite, este ceea ce produce prin misiunile sale asumarea acestui sacrificiu pe care dumneavoastră îl cunoaşteţi şi asupra căruia nu insist.
Armata română este depozitara triplei noastre semnificaţii de identitate şi de suveranitate. Este depozitara drapelului, a imnului şi a uniformei. Ca şi metaforă: Armata Română este uriaşul Soldat de Veghe pregătit să se jertfească pentru naţiunea sa, pentru familia sa, pentru libertatea sa, pentru credinţa sa strămoşească.
Vă reamintesc, la istoria recentă, că armata, prin asumarea misiunilor care i-au fost puse în faţă, a fost forţa motrice, reţineţi: forţa motrice care a făcut posibilă accederea României în NATO şi, ulterior, în Uniunea Europeană.
Unii se vor lăuda, bineînţeles, că s-au alocat armatei, în ziua de astăzi, 2,5 % din PIB. Vreau să vă reamintesc, oricât de multă tehnică ai avea, oricât de sofisticată şi digitalizată ar fi această tehnică, pe câmpul de luptă nu luptă banii, ci luptă oamenii. De aceea, trebuie să ne adresăm lor şi niciodată să nu uităm de ei.
Să nu ne amintim de cei care luptă doar atunci când apar nenorocirile!
Ținerea de minte este scurtă la unii dintre români.
Iată de ce, întorcându-mă la semnificaţia zilei de 25 octombrie, spun că este o zi a rememorării, este o zi a pioşeniei, este o zi a recunoştinţei.
Poporul ştie să o facă, dar trebuie să o facă şi ceilalţi dintre noi.
Tuturor celor care slujesc Armatei Române: Respect şi Recunoştinţă!
Eu atât am avut de spus!
Și semnez ca soldat de veghe al acestui Neam.
Nu există răspunsuri