Micii fermieri, între reformele din Politica Agricolă Comună și interesele marilor corporații
În cadrul protestelor propagate în întreaga Europă și care se desfășoară și în prezent fermierii au strigat la unison că cei care trasează liniile Politicii Agricole Comune s-au îndepărtat de dezideratul unei agriculturi europene performante și în favoarea consumatorilor și producătorilor agricoli. Micii fermieri supraviețuisc cu greu unor condiții de producție și de piață puternic influențate de subordonarea politicii agricole europene marelui proiect utopic Green Deal.
Majoritatea deciziilor în domeniul agriculturii sunt condiționate de respectarea normelor de mediu, de cele mai multe ori fără nicio legătură cu realitatea economică. O agricultură cu subvenții insuficiente și subjugată de condiționalitățile date de Pactul Verde European a fost lovită o dată în plus de declanșarea războiului din Ucraina. Piața europeană este invadată de produse ucrainene la preț de dumping care nu respectă normele privind pesticidele folosite și calitatea, în ciuda restricțiilor pe care unele țări, printre care și România, au încercat să le impună.
Protestele au fost o bună ocazie pentru micii fermieri să avertizeze reprezentanții europeni că folosesc un dublu limbaj: pe de o parte susțin că apără interesele producătorilor europeni, pe de altă parte facilitează și favorizează transportul și pătrunderea pe piață a producției marilor companii americane care dețin exploatații în Ucraina. În mod cert, mecanismul de decizie în domeniul agriculturii este unul falimentar și în detrimentul cetățenilor. Micii producători nu vor mai putea ține pasul cu marile corporații care în ultima perioadă fac presiuni asupra instituțiilor europene pentru a decide în favoarea lor și în detrimentul micilor producători europeni, astfel încât avem impresia uneori că nu ne mai conduc guvernele ci marile companii. Nu este normal ca un stat să nu aibă drept de decizie asupra politicii sale agricole, să nu aibă drept de decizie cum să își lucreze pământul și cum sa își valorifice bogățiile naturale pe care țara noastră le are din plin.
Astăzi, România nu mai poate hotărâ asupra agriculturii sale, în funcție de specificul nostru economic, geografic și climatic, iar suveranitatea aproape că a rămas doar un cuvânt frumos scris în Constituție. Alegerile din iunie dar și cele din toamnă vor fi un punct de cotitură pentru țara noastră: vom alege să fim în continuare cu capul plecat în fața birocrației de la Bruxelles sau va fi un an al resetării naționale. Nu mai putem tolera atitudinea guvernanților actuali ce așteaptă de fiecare dată permisiunea instituțiilor europene pentru a decide soarta agriculturii românești.
Nu există răspunsuri