Adresată de către senator: Sorin Lavric
Circumscripția electorală: nr. 29 – Neamț
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Ședința Senatului din data de: 26.03.2025
Titlul declarației politice:Titu Jubleanu și familia sa, modele de rezistență anticomunistă
Titu Jubleanu s-a născut la 14 octombrie 1902, în comuna Nucșoara, județul Muscel (azi județul Argeș) într-o familie de țărani nevoiași. Titu a trăit o viață grea, lucrând ca muncitor forestier pentru a-și întreține familia, formată din soția sa, Maria, și cei cinci copii. Opresiunea comunistă avea să fie un moment de răscruce al vieții, transformându-l dintr-un simplu țăran într-un simbol al rezistenței românești.
În anul 1948, grație atitudinii rebele, Titu Jubleanu devine ținta autorităților comuniste. Drept care decide să ia calea munților în anul următor împreună cu soția sa Maria și fiul cel mare Constantin (Tică) care avea doar 17 ani. S-au alăturat grupului de rezistență condus de frații Toma și Petre Arnăuţoiu, formaţiune care a luptat în Munţii Făgărașului. Fiind om al pădurii din fragedă pruncie, Titu Jubleanu a îndeplinit rolul de responsabil cu aprovizionarea grupului.
Tragedia a lovit familia Jubleanu în vara anului 1951. În ziua de 10 iulie, trupele de Securitate au descoperit grupul lui Titu Jubleanu pe Muntele Scroafa. Într-o ambuscadă bine organizată, Maria Jubleanu a fost împușcată mortal. Titu a fost capturat, iar fiul său, Tică, a reușit să scape în ultima clipă. Agenții Securităţii l-au forțat să-și îngroape soția într-o groapă săpată cu mâinile goale. Mai târziu avea să mărturisească: „am pus peste ea cu mâinile nisip și bolovani, după ce am sărutat-o, și atât a fost tot (…)”.
Securiștii l-au dus pe Jubleanu la Pitești, unde a fost supus unor torturi atroce (i s-au smuls dinții și unghiile cu cleștele de cuie) pentru a dezvălui locul unde se ascundeau ceilalți membrii ai grupului. Pe 10 iulie 1952, comuniștii îl condamnă la 25 de ani de muncă silnică. Considerat de Securitate drept un „trofeu”, Jubleanu nu-și ispășește pedeapsa într-o închisoare obișnuit, fiind reținut la Penitenciarul din Pitești pentru a fi interogat continuu în privința grupului Arnăuţoiu.
După lichidarea grupului Arnăuțoiu în anul 1959, Titu Jubleanu, cu alți 15 camarazi, va fi acuzat de complot împotriva regimului comunist și executat în noaptea de 18/19 iulie 1959, la închisoarea Jilava.
Familia Jubleanu a devenit un simbol al rezistenței anticomuniste din Munţii Făgăraș, întruchipând sacrificiul suprem în fața opresiunii. Soţia sa, Maria, a murit pe munte, fiul său, Tică, a luptat până la ultima suflare și s-a sinucis pentru a nu cădea viu în mâinile Securității. Surorile lui, Matilda și Verona, au fost hărțuite și torturate pentru simplul fapt că făceau parte din neamul Jubleanu. Matilda Jubleanu a fost spânzurată de mâini și amenințată că i se va da foc pentru că a refuzat să-și trădeze familia.
Titu Jubleanu rămâne o figură eroică a rezistenței anticomuniste, un om care, deși nu a avut o educaţie înaltă sau o pregătire militară, a ales să-şi sacrifice viaţa pentru apărarea libertăţii. Sunt onorat, ca sub cupola Senatului României, să evoc numele lui Titu Jubleanu, model de demnitate românească.
Comments are closed