Adresată: Domnului Ion-Marcel CIOLACU, prim-ministru al României
Domnului Marcel-Ioan Boloș, ministru al Finanțelor
De către: Senator Ionuț NEAGU, membru al Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi
Circumscripția electorală: nr. 15 Covasna
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Data: 12/09/2023
Obiectul întrebării: Motivele reale ale exceptării majorității multinaționalelor din România de la controalele fiscale. Răspunsul Guvernului și Ministerului Finanțelor la acuzațiile grave aduse de Federația Sindicatelor din Administrația Fiscală ”Solidaritatea”.
Stimate domnule prim-ministru,
Stimate domnule ministru,
Președintele Federației Sindicatelor din Administrația Fiscală ”Solidaritatea”, Dorin Modure, a declarat public că autoritățile nu sunt în stare și nu vor să reducă amploarea evaziunii fiscale, arătând că, la 10 ani de la înființarea Direcției Marilor Contribuabili din ANAF, peste 50% din multinaționale nu au fost verificate nici măcar o dată.
”Dacă îi lăsa în teritoriu, mai aveam o șansă să-i controlăm. Dacă la contribuabilii mici și mijlocii, o echipă trebuie să facă peste 30 de inspecții pe an, o echipă de la marii contribuabili trebuie să facă una sau două maxim. Păi, în ritmul ăsta, nu o să-i verifice pe toți nici în următorii 50 de ani. O altă problemă este că nu se face niciun fel de analiză de risc. Eu am 25 de ani de inspecție fiscală și nu am primit nicio analiză de risc identificat. Ne spun să alegem noi firme și să mergem în control, ceea ce este iarăși o anomalie, că inspectorul nu ar trebui să aibă voie să meargă în control la cine vrea. Așa se întâmplă și acum, li se cer colegilor să propună firme la care merg în control. Eu, ca inspector, nu pot să fac analiză de risc, pentru că asta înseamnă să iei baza de date a tuturor contribuabililor, să aplici niște criterii și să vezi ce firme rămân. Dar vă dați seama cam ce firme rămân acolo de nu este voie să se facă analiza de risc, că lovești în cine nu trebuie”, a declarat președintele Federației Sindicatelor din Administrația Fiscală ”Solidaritatea”.
De asemenea, reprezentanții sindicaliștilor din ANAF s-a plâns de faptul că Guvernul și Parlamentul nu fac decât să le tot taie din instrumentele pe care le aveau să facă inspecții: ”De exemplu, analiza de risc, care nu s-a făcut și nu se face. Mai mult, avem o inițiativă legislativă În Parlament care spune că inspectorul poate răspunde dacă pierde actul în instanță. Părerea mea despre instanțele din România este una foarte proastă. Am avut dosare identice și unul l-am câștigat și unul l-am pierdut. Am avut și dosare identice la același complet de judecată, cu soluții diferite. Cum mai merge inspectorul să facă inspecția și să întocmească acte ca să aducă zeci de milioane de euro la bugetul de stat, când știe că poate să piardă actul în instanță și i se impută toate penalitățile, toate dobânzile. Păi omul ăla se spânzură în secunda doi. Au modificat legislația astfel că nu mai este infracțiune aproape nimic, fură cât pot și apoi plătesc 10% dacă sunt prinși. Cine să mai plătească atunci în țara asta? Amenzile nici nu se mai dau, că nu merită să scrii foile alea pentru 2.000-5.000 de lei. În prezent, dacă vin în control inspectorii fiscali și îi prind, abia atunci își plătesc impozitele. Păi cum încurajăm conformarea voluntară la plată? Că ne mirăm că a scăzut gradul de colectare a impozitelor și taxelor de la 33%, la 25%. Dacă l-am crește la 35% am avea bani de dat și la vecini”.
Sindicaliștii din ANAF au ținut să arate că există o instituție a prețurilor de transfer, care a fost inventată ca să nu se mai poată muta profiturile dintr-o parte în alta: ”Dar vă dau un exemplu al unei bănci austriece, care făcea profituri fantastice în România și nu plătea nimic pentru că era pe pierdere. Schema era simplă. Banca austriacă din România, care dădea dobânzi de 10%, făcând profituri uriașe, se împrumuta de la banca mamă din Austria cu dobânzi de 11%, în timp ce dobânzile în toată Europa erau de 2%, și astfel tot profitul îl muta în Austria și declara și pierderi în România. Deci așa se procedează. Faci profit foarte mare în România și apoi faci o cheltuială și mai mare de la firma mamă și nu mai plătești nimic în România. Și astea se fac prin contracte de consultanță și prin tot felul de chestii. Sigur că avem mijloace să combatem acest fenomen, dar nu se vrea”.
Având în vedere cele expuse mai sus, vă rugăm respectuos să ne transmiteți:
- Care sunt motivele reale ale exceptării majorității multinaționalelor din România de la controalele fiscale în ultimii 10 ani.
- Cum răspunde Guvernul României și Ministerul Finanțelor la fiecare dintre acuzațiile grave aduse de Federația Sindicatelor din Administrația Fiscală ”Solidaritatea” și prezentante mai sus.
Nu există răspunsuri