Către: Ministerul Finanțelor, domnului Ministru Alexandru NAZARE

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Accesul egal al tuturor categoriilor de bugetari la mecanisme de protecție împotriva restanțelor salariale ale statului

                 Domnule ministru,

Pe data de 5 mai 2026, Curtea de Apel București a pronunțat o hotărâre în dosarul 1844/2/2026 prin care a obligat Guvernul României și Ministerul Finanțelor să aloce integral fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale restante ale unei categorii de bugetari, sub sancțiunea unor penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere — echivalentul a 365% pe an. Prin aceeași hotărâre, instanța a aplicat și o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.

Această decizie demonstrează un lucru esențial – atunci când există un mecanism legal de constrângere financiară, statul găsește fondurile necesare, inclusiv prin rectificare bugetară. Cu alte cuvinte, banii există — ceea ce lipsește este obligația legală universală de a-i aloca echitabil tuturor categoriilor de bugetari cu drepturi salariale neachitate.

Profesorii care au așteptat ani de zile aplicarea Legii nr. 153/2017 și ale căror salarii au fost înghețate prin ordonanțe de urgență succesive în 2024 și 2025 nu au beneficiat de niciun mecanism similar de protecție. La fel, personalul medical, asistenții sociali, polițiștii, pompierii și funcționarii publici de rang mediu — cu salarii incomparabil mai mici — nu dispun de instrumentele legale prin care să constrângă statul să-și onoreze obligațiile salariale în termene și cu penalități proporționale. Această asimetrie nu are o justificare constituțională și reprezintă o inechitate flagrantă față de sute de mii de angajați bugetari.

Mai mult, proiectul noii legi a salarizării, aflat în dezbatere publică, propune reducerea venitului net al cadrelor didactice cu până la 20% prin eliminarea sporurilor — în timp ce același stat se dovedește capabil să mobilizeze rapid fonduri atunci când este expus unor penalități judiciare. 

Având în vedere ce această dublă măsură — austeritate pentru profesori, conformare imediată când există constrângere financiară — nu este un accident administrativ, ci o alegere politică care are consecințe directe asupra echității sistemului bugetar, stimate domnule ministru, vă rog să îmi răspundeți, punctual, următoarelor întrebări:

1. Care este valoarea totală a drepturilor salariale restante față de categoriile de bugetari — cadre didactice, personal medical, asistenți sociali, polițiști, pompieri — care nu au fost achitate la termenele legale în perioada 2022-2026? Ministerul Finanțelor deține o evidență centralizată a acestor restanțe, defalcată pe categorii de personal?
2. Statul român aplică, în prezent, dobânzi sau penalități de întârziere pentru neplata la termen a drepturilor salariale ale tuturor categoriilor de bugetari? Dacă nu, care este justificarea acestei diferențe de tratament față de alte mecanisme de executare silită existente în sistemul juridic românesc?
3. Ministerul Finanțelor intenționează să propună un mecanism legal universal de protecție a drepturilor salariale restante — aplicabil în mod egal tuturor categoriilor de angajați bugetari — similar cu cel de care beneficiază în prezent categoriile cu acces privilegiat la instrumentele de executare silită?
4. Care ar fi costul bugetar estimat al aplicării unui mecanism de penalități de întârziere — similar celui stabilit prin hotărârea din dosarul 1844/2/2026 — pentru restanțele salariale acumulate față de cadrele didactice și personalul medical în perioada 2022-2026?
5. Cum intenționează Ministerul Finanțelor să asigure că principiul egalității în fața legii, consacrat prin articolul 16 din Constituția României, este respectat în ceea ce privește tratamentul aplicat diferitelor categorii de bugetari cu drepturi salariale neachitate de către stat?