După cum ştiţi, în ultimele zile, echipa naţională de fotbal a României a susţinut patru partide în Liga Naţiunilor.
România a fost învinsă de Muntenegru cu 2-0 în deplasare şi cu 3-0 la Bucureşti, apoi şi de Bosnia şi Herţegovina cu 1-0 în deplasare şi a reuşit o singură victorie cu 1-0 pe teren propriu în faţa Finlandei.
Rezultatele echipei naţionale sunt dezamăgitoare. Muntenegru are o populaţie de circa 600.000 de locuitori, aproximativ cât un judeţ din ţara noastră.
Firesc, se pune întrebarea “Cum reuşeşte o ţară cu o populaţie de 30 de ori mai mică să ne învingă la fotbal într-o asemenea manieră?”. Acest lucru nu se întâmplă doar la fotbal. Echipele din Muntenegru ne înving şi la handbal, şi la volei, şi la polo, şi la baschet.
Echipa naţională de fotbal a României are rezultate proaste nu numai în faţa Muntenegrului şi a Bosniei, ci şi în faţa multor alte echipe ale unor ţări mici. Despre puterile fotbalistice nu se mai pune problema.
Fac o comparaţie cu ce se întâmpla acum vreo 30 de ani. Echipa naţională învingea Anglia, Argentina, Germania şi alte echipe importante. Jucam de la egal la egal cu orice echipă. Aveam rezultate formidabile şi la echipele de club, lumea ieşea în stradă să manifesteze, plină de bucurie, după succesele echipei naţionale. Presa străină scria elogios, iar noi eram mândri că suntem români.
Îmi pare rău că fiul meu şi tânăra generaţie de astăzi nu poate trăi momentele de bucurie şi mândrie naţională pe care le-am trăit noi în trecut. În afară de jocul slab, am constatat că echipa naţională nu mai poartă echipament în culorile naţionale. De ce?
În Muntenegru s-a jucat în echipament alb complet, iar în celelalte partide cu şort alb. Albul este o culoare minunată, dar nu se numără printre culorile noastre naţionale. Noi avem roşu, galben şi albastru, deci avem o posibilitate largă de a avea echipamente în culorile naţionale.
Ne întrebăm care sunt cauzele evoluţiei penibile ale echipei naţionale. Căderea accelerată a început odată cu alegerea la conducerea Federaţiei Române de Fotbal a lui Răzvan Burleanu.
Vă amintiţi cum a fost?
La conducerea FRF şi-a anunţat candidatura Gică Popescu. Avea un plan clar de dezvoltare a fotbalului românesc, cu deschiderea de centre de copii şi juniori, cu şcoli de fotbal înfiinţate pe întreg teritoriul ţării. Avea experienţă şi susţinerea lui Gică Hagi, precum şi a multor altor specialişti în fotbal.
Candidatura lui încurca însă planurile unor băieţi deştepţi, reprezentanţi ai unor interese netransparente.
Întâmplător sau nu, cu o zi înainte de alegeri, Gigă Popescu a fost arestat. S-a lăsat drum liber unui necunoscut, Răzvan Burleanu, care, susţinut de forţe subterane, a obţinut preşedinţia FRF.
Oricum, atunci era clar că poate fi arestat orice alt candidat care ar fi încercat să încurce “alegerea” lui Burleanu ca preşedinte.
Timpul a trecut, Burleanu este la al treilea mandat de preşedinte al FRF, deşi avea dreptul doar la două. Interesele pe care le reprezintă, nu ne e clar cât de legitime, probabil că încă merg bine. Are susţinerea băieţilor deştepţi din statul paralel şi a unor persoane cu conexiuni în servicii şi organizaţii netransparente, în justiţie, şi cel puţin a unui domn ministru influent.
Pentru ei nu contează că fotbalul românesc a ajuns la dezastru, că naţiunea e tristă şi dezamăgită. Le înţeleg oarecum interesul de a face bani, dar nu înţeleg de ce au înlăturat culorile naţionale de pe echipament. Explicaţia pare aceea că, în afară de distrugerea fotbalului românesc, au ca misiune şi distrugerea spiritului naţional românesc.
Între soarta fotbalului şi soarta ţării noastre există asemănări izbitoare. Acelaşi sistem de relaţii subterane, de stat paralel, promovat de unii reprezentanţi din servicii şi organizaţii netransparente, cu conexiuni în justiţie şi politică, îşi promovează constant, ani la rândul, oameni în funcţii-cheie ale statului.
Rezultatul este acelaşi ca la fotbal. Statul se prăbuşeşte şi decade. Poate că celor ca Burleanu le merge bine, dar majorităţii românilor le merge tot mai rău. Totuşi sunt încrezător şi ştiu sigur că poporul român are un destin măreţ şi că, în mod miraculos, îşi va îndeplini destinul.
Jos mafia din fotbalul românesc!
Nu există răspunsuri