Trebuie să ne preocupe păstrarea forței de muncă românești
Putem constata cu durere în suflet cum ultimele trei decenii au lăsat România fără opt milioane de cetățeni și, în mod paradoxal, pe timp de pace țara a pierdut din forța de muncă și din elitele sale. Foarte mulți români au găsit în alte țări mediul prielnic pentru a se dezvolta personal și profesional, contribuind astfel la dezvoltarea și prosperitatea din statele de adopție.
Cu toate lipsurile logistice și cu neajunsurile provocate în mod constant de subfinanțările din sistemul de învățământ românesc, totuși, și în prezent se remarcă absolvenți de liceu și de facultate pregătiți la cel mai înalte standarde. Țările din UE și din toată lumea abundă în medici, profesori, chimiști, matematicieni, informaticieni români, iar marile centre de cercetare din lume sau companiile de top din lume performează cu ajutorul profesioniștilor români, care și-au absolvit studiile în țară.
Cea mai mare pierdere pe care România a înregistrat-o în ultimii ani constă în pierderea forței de muncă, pierderea de oameni activi care profesează în domenii în care țara noastră înregistrează un deficit foarte mare. Niciunul dintre românii care au plecat definitiv nu a părăsit țara în scopuri turistice, fapt cunoscut de toată lumea, ci pentru a găsi soluții de a-și întreține familia și pentru a scăpa de greutățile întâmpinate în țară, dar și pentru a avea servicii de sănătate și educație mai bune pentru el și familia sa.
De ani buni românii stabiliți în străinătate urmăresc cu interes ce se întâmplă în țara lor și unii dintre ei au în vedere găsirea unor oportunități pentru a se întoarce în locurile natale și a-și relua traiul într-un mediu propice printre conaționali.
Noi trebuie să conștientizăm faptul că principala pierdere pentru creșterea și dezvoltarea economică a României este reprezentată de lipsa angajaților bine pregătiți, iar soluția nu o reprezintă în opinia mea angajarea personalului din afara spațiului comunitar, ci atragerea acasă a românilor plecați la muncă în străinătate prin prezentarea unor bune oferte de muncă. România are nevoie de forță de muncă atât între muncitori precum: sudori, mecanici, tâmplari, zidari, zugravi, mecanici auto, cât și absolvenți cu studii postliceale precum asistenții medicali, dar și de absolvenți cu studii superioare precum: manageri, medici, profesori etc
Consider că este nevoie stringentă de modificarea politicilor publice și de modificări legislative substanțiale care să diminueze povara fiscală pe salarii și să se facă investiții publice bine implementate pentru stabilirea în România a unor standarde salariale comparabile cu cele oferite de alte state membre ale UE. În plus, este necesar să oferim românilor servicii publice de calitate pentru a le da argumente să rămână și să nu plece, din disperare, spre alte meleaguri. Este necesar să se genereze prin politici economice și financiare corecte și fiabile salarii echitabile în raport cu munca prestată, care să asigure cetățenilor români un trai decent.
Avem nevoie de o reformă reală, realizată din temelii la nivelul sistemelor publice, pentru a crea premisele unei dezvoltări și a unei prosperități construite cu forță de muncă autohtonă și pentru atingerea unui nivel de educație, corespunzător nevoilor pieței de muncă. Avem nevoie de un sistem de sănătate fiabil și funcțional pentru acordarea unor servicii medicale corespunzătoare.
În concluzie, doresc să subliniez faptul că, după o viață de experiență profesională în care am cunoscut foarte mulți oameni și am condus mai multe instituții publice, esențiale sunt următoarele: forța de muncă, oferirea condițiilor de muncă moderne, educația copiilor, îngrijirea pacienților. Acestea sunt aspectele minimale pentru care România, prin administrația publică centrală și locală, trebuie să depună eforturi în scopul ridicării nivelului de trai și a menținerii în granițele țării a cetățenilor români. Oamenii sunt cea mai importantă resursă și reprezintă cel mai mare capital al unei țări.
Nu există răspunsuri