Ieri, în Piața Victoriei, fermierii și crescătorii de animale au ieșit în stradă pentru că au ajuns la capătul răbdării. Au reclamat restricțiile la exportul de ovine și caprine, sacrificarea animalelor în contextul focarelor de boală și lipsa unor soluții care să le protejeze munca și fermele. Dincolo de incidentele grave, mesajul social nu poate fi ignorat: tot mai mulți români simt că muncesc, plătesc și pierd, în timp ce statul întârzie să le ofere răspunsuri.
Condamn fără echivoc violența, indiferent cine o provoacă. Lovirea oamenilor, atacarea jandarmilor ori agresarea jurnaliștilor nu rezolvă nicio revendicare. Dar ar fi la fel de greșit ca incidentele să fie folosite pentru a ascunde cauzele protestului. O nemulțumire legitimă nu devine falsă doar pentru că unii au ales violența.
Ceea ce am văzut ieri este expresia unei societăți împinse spre limita de rezistență. Fermierii nu sunt singuri. Antreprenorii se luptă cu taxe, energie scumpă și consum în scădere. Transportatorii resimt costul carburanților. Familiile cumpără mai puțin, iar tot mai mulți tineri nu își găsesc locul în economia românească.
Datele publicate pentru trimestrul al doilea al anului 2026 confirmă deteriorarea pieței muncii: rata șomajului a ajuns la 6,8%, adică aproximativ 558.100 de oameni fără loc de muncă. În rândul tinerilor, rata șomajului este de aproape 29%.
Aproape un tânăr din trei nu găsește de lucru. În aceste condiții, nu trebuie să ne mire că mulți își caută viitorul în afara țării.
În același timp, sistemul public începe să cedeze în punctele sale vitale. Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare C.C. Iliescu a anunțat că, din 18 septembrie, va suspenda pe termen nelimitat operațiile programate din lipsa banilor pentru medicamente și materiale sanitare. Vor rămâne doar intervențiile pentru urgențele vitale, în limita resurselor disponibile. Când un spital care salvează vieți ajunge să oprească operațiile, criza bugetară nu mai este o discuție tehnică. Ea intră direct în viața și în casele românilor.
România are nevoie de disciplină bugetară, dar disciplina nu poate însemna să luăm tot de la cei care muncesc și să lăsăm neatinse risipa, privilegiile și instituțiile supradimensionate. Rectificarea bugetară trebuie să asigure imediat funcționarea spitalelor și a serviciilor esențiale. Guvernul trebuie să îi cheme la masa dialogului pe reprezentanții reali ai fermierilor și să prezinte soluții clare pentru pierderile provocate de restricțiile sanitare și comerciale. Iar măsurile economice trebuie judecate și după locurile de muncă pe care le salvează, nu numai după cifrele trecute într-un tabel.
Noi, cei din AUR, spunem limpede: deficitul nu poate fi corectat prin sărăcirea populației și prin sufocarea economiei românești. Un deficit mai mic, obținut cu ferme închise, firme în insolvență, tineri fără locuri de muncă și spitale fără medicamente, nu este o victorie. Este nota de plată mutată asupra oamenilor.
România are nevoie urgent de un Guvern cu puteri depline, susținut de un vot clar în Parlament și capabil să ia decizii. Dacă actuala configurație parlamentară nu poate produce o asemenea majoritate, atunci întoarcerea la vot și organizarea alegerilor anticipate pot fi soluția democratică pentru reașezarea raportului de forțe și pentru redarea unei guvernări funcționale țării.
Comments are closed