Către: Domnul Angel TÎLVĂR, Ministrul Apărării Naţionale
De la:Dan TANASĂ, Deputat AUR, circumscripția electorală 28 Mureş
Subiectul întrebării: Necesitatea unei fabrici de pulberi și explozibili în România
Stimate domnule Ministru,
O industrie de apărare robustă reprezintă o necesitate vitală pentru România, mai ales în lumina actualului context geopolitic marcat de conflictul din Ucraina. Importanța unei capacități de producție a armamentului nu poate fi subestimată, având în vedere complexitatea amenințărilor la adresa securității naționale. În acest moment crucial, unde stabilitatea regională este pusă la încercare, este esențial să ne asigurăm că suntem pregătiți să protejăm interesele naționale și să contribuim la asigurarea păcii.
Invitarea Romarm la discuții de nivel înalt cu marile companii din industria de apărare sub umbrela NATO și UE reprezintă un pas semnificativ în direcția consolidării parteneriatelor strategice. Această oportunitate nu doar subliniază recunoașterea calității producției noastre de armament, ci și deschide noi perspective pentru colaborare și inovație în domeniu.
Având în vedere că instabilitatea regională poate genera schimbări rapide și imprevizibile, investiția într-o industrie de apărare solidă nu doar consolidează capacitățile noastre de apărare, ci contribuie și la securitatea întregii regiuni. România, prin participarea activă în discuții și colaborări la nivel european și internațional, demonstrează angajamentul față de consolidarea cooperării internaționale și promovarea păcii.
Este extraordinar de grav faptul că România nu are fabrică de pulberi, deși a cumpărat armament de aproape zece miliarde de euro în ultimii ani. Ceea ce ar putea să reprezinte o vulnerabilitate gravă la adresa Armatei Române în caz de conflict. Ultima instalație de pulberi de la Făgăraș, cu o tradiție de aproape 100 de ani, a fost tăiată și vândută la fier vechi de autoritățile locale în 2004 pentru o datorie de doar 200.000 de euro.
Fabrica de Pulberi de la Făgăraș (foto) are o istorie de aproape 100 de ani, timp în care a produs pulberi și explozibili. Dar industria de apărare românească a fost lăsată de izbeliște după Revoluția din decembrie 1989. Un pic mai târziu, în anul 2004, primăria Făgăraș a executat Fabrica de Pulberi pentru o datorie de 200.000 de euro.
Pentru a-și recupera banii la bugetul local, primăria a decis să vândă la fier vechi instalația de nitroceluloză, cu ajutorul căreia se producea o parte din materia primă pentru pulberi. Așa că producția de pulberi a încetat. Dar a continuat cea de explozibili. Companiile din industria de apărare de stat s-au reorientat către Serbia, țară din care se cumpără și în prezent pulberi.
În acest context, domnule Ministru, vă rog să îmi răspundeți la următoarele întrebări:
1.Care sunt motivele concrete pentru care România nu mai dispune de o fabrică funcțională de producție a pulberilor și explozibililor?
2.Există planuri sau inițiative guvernamentale pentru investiții într-o nouă fabrică de pulberi în România? Dacă da, care sunt detaliile acestui proiect?
3.În prezent, de unde se procură România pulberile și explozibilii necesari? Există surse de import și care sunt principalele țări furnizoare?
4.Care este impactul economic și strategic al lipsei unei fabrici naționale de pulberi? Cum afectează această situație capacitatea de apărare și securitate a țării?
5.Există reglementări și standarde specifice referitoare la importul, stocarea și manipularea pulberilor și explozibililor în România? Cum sunt gestionate aceste aspecte în prezent?
6.Care sunt măsurile guvernamentale în vigoare pentru a asigura securitatea și controlul eficient al producției, stocării și utilizării pulberilor și explozibililor în țară?
7.Cum contribuie România la respectarea standardelor internaționale în domeniul producției și manipulării pulberilor și explozibililor? Există colaborări sau parteneriate la nivel internațional în acest sens?
Nu există răspunsuri