Domnul Dan Tanasă:
Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte de şedinţă.
Doamnelor şi domnilor deputaţi,
Cu sau fără voia Domniilor Voastre, luni, 15 martie, Parlamentul României şi-a suspendat activitatea în plen, la solicitarea Grupurilor parlamentare ale Uniunii Democrate Maghiare din România. Motivul? Sărbătorirea Zilei maghiarilor de pretutindeni. La mica înţelegere a liderilor grupurilor parlamentare PNL, UDMR şi USR, şi cu acordul tacit al Grupului PSD, Parlamentul României a fost pus la dispoziţia Ungariei, uşile plenului Camerei şi ale Senatului fiind ferecate pentru a nu leza sensibilitatea liderilor UDMR. Deloc surprinzător, aceiaşi lideri ai PNL, USR şi PSD au uitat de sensibilităţile naţiunii române, pe care pretind în mod mincinos că o reprezintă.
Pentru liderii politici PNL, USR şi PSD, care au decis să insulte demnitatea naţiunii române doar pentru a face pe plac UDMR, voi prezenta o mică lecţie de istorie despre ce anume înseamnă 15 martie 1848 pentru naţiunea română din Transilvania, lecţie dată nu de mine, ci de istoricul clujean Vasile Lechinţan, doctor în istorie, o somitate în domeniul istoriei Transilvaniei.
Citez: “Ziua de 15 martie este simbolul Revoluţiei ungare de la 1848-1849, care reprezintă pentru români una dintre cele mai mari greşeli de atitudine ale maghiarilor implicaţi în această revoluţie faţă de poporul român din Transilvania. Din luptătoare pentru cauza libertăţii şi dreptăţii, această revoluţie s-a transformat într-o opresoare a românilor, asupra cărora a declanşat o cruntă teroare, de la această dată de 15 martie 1848 începând, până la înfrângerea Revoluţiei ungare, în august 1849, căzându-i victime insurgenţilor maghiari din Transilvania, a celor transformaţi în terorişti criminali, numeroşi români nevinovaţi, copii de vârste diferite, femei, bătrâni, preoţi şi dascăli, toţi schingiuiţi şi ucişi cu o bestialitate fără egal în istoria revoluţiilor paşoptiste din Europa.
Este de-a dreptul cutremurătoare lista românilor martiri din aproape fiecare sat al Transilvaniei, şi-i amintim aici cu durere reală, şi nu pentru o polemică în sine, inutilă şi lipsită de respectul profund pe care-l datorăm memoriei lor. Românii nu s-au lăsat, cu preţul vieţii, să fie şterşi de pe faţa pământului, având în fruntea lor un Iancu, un Bărnuţiu, un Bariţiu, un Papiu, un Şaguna, un Buteanu. Blajul a fost simbolul afirmării idealurilor Revoluţiei române şi munţii Apuseni simbolul rezistenţei invincibile româneşti în faţa dezideratelor Revoluţiei ungare. Au fost ucişi şi fruntaşi saşi care nu au fost de acord cu terorismul maghiar instalat atunci în Transilvania. Chiar saşii vorbeau de sintagma «terorism» în corespondenţa lor cu referire la insurgenţii maghiari de la Cluj.
De ce este una dintre cele mai mari greşeli istorice de atitudine maghiară faţă de români? Pentru că cei care au condus revoluţia ungară şi toţi cei care i-au adoptat orbeşte dezideratele, au trecut peste drepturile, demnitatea şi libertatea românilor şi au pus în prim-plan uniunea Transilvaniei cu Ungaria şi ştergerea identităţii de român de pe faţa pământului, fie prin sabie, fie prin lance, fie prin împuşcare, fie prin spânzurătorile pe care le-au ridicat atunci în Transilvania, spre marea ruşine a Europei, fie «de bunăvoie» – credeau teroriştii -, prin lepădarea de către români a limbii, religiei şi etniei lor, cu promisiunea că astfel vor avea toate drepturile de pe lume, ca şi maghiarii”.
Iată ce plan uriaş şi-au propus corifeii revoluţiei ungare.
Aceste câteva rânduri ar trebui să-i umple de ruşine atât pe liderii Grupurilor parlamentare ai PNL, USR şi PSD, care au fost de acord să închidă Parlamentul României pe 15 martie, cât şi pe inutilul premier al României, Florin Cîţu, care s-a grăbit să transmită un mesaj de Ziua maghiarilor de pretutindeni, dar nu a avut nimic de spus despre drama românilor din Transilvania, masacraţi doar pentru că au dorit să trăiască liberi.
Comments are closed