Către: Ministerul Energiei,
În atenția domnului ministru interimar Ilie Bolojan
De către: Deputat A.U.R Cristina Emanuela Dascălu circumscripția nr 24 Iași
Obiectul întrebării: Reindustrializarea României și asigurarea competitivității industriei prin politici energetice predictibile și mecanisme de sprijin pentru costurile cu emisiile de carbon
Stimate domnule ministru interimar,
Competitivitatea industriei românești este inseparabil legată de accesul la energie la costuri predictibile și sustenabile pe termen mediu și lung. În cazul industriilor energointensive, energia electrică și costurile asociate mecanismului european de comercializare a certificatelor de emisii reprezintă componente semnificative ale costului de producție și, implicit, ale competitivității pe piețele europene și internaționale.
România are nevoie de o politică de reindustrializare care să depășească logica unor intervenții conjuncturale și să ofere companiilor un cadru predictibil pentru investiții, retehnologizare și creșterea productivității. În lipsa unor asemenea politici, există riscul ca o parte din producția industrială să fie relocată către state în care costurile energetice și de reglementare sunt mai favorabile.
Politica energetică trebuie corelată cu politica industrială. România dispune de resurse și de un potențial important de producție energetică, însă avantajul competitiv nu se poate transforma automat într-un avantaj industrial. Este necesară o strategie prin care energia disponibilă în sistem să contribuie inclusiv la dezvoltarea capacităților industriale din România.
La nivel european există mecanisme care permit statelor membre să acorde, în condițiile prevăzute de legislația europeană privind ajutorul de stat, compensații pentru anumite costuri indirecte aferente certificatelor de emisii. Utilizarea eficientă a acestor instrumente poate contribui la menținerea producției în România și la susținerea investițiilor în tehnologii mai puțin poluante.
Obiectivul nu trebuie să fie subvenționarea permanentă a unor activități necompetitive, ci crearea condițiilor în care industria românească să poată investi, să se modernizeze, să reducă intensitatea energetică și emisiile și să rămână competitivă în cadrul pieței unice europene.
În acest context, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:
1. Care este strategia Ministerului Energiei pentru corelarea politicii energetice cu obiectivul de reindustrializare a României, în special pentru sectoarele energointensive și pentru industriile cu valoare adăugată ridicată?
2. Ce măsuri are în vedere ministerul pentru ca industria românească să beneficieze de energie la prețuri competitive și predictibile, fără distorsionarea pieței și cu respectarea normelor europene privind concurența și ajutorul de stat?
3. Care este impactul estimat al costului energiei electrice asupra competitivității principalelor industrii energointensive din România și ce evaluări a realizat ministerul privind riscul relocării unor capacități de producție în afara țării?
4. Ce mecanisme de sprijin pentru plata costurilor indirecte aferente certificatelor de emisii sunt disponibile în prezent pentru industria românească și care este valoarea totală a fondurilor alocate în ultimii trei ani în acest scop?
5. Care este gradul de utilizare a acestor scheme de ajutor de stat în România, comparativ cu posibilitățile maxime permise de cadrul european?
6. Are Ministerul Energiei în vedere extinderea sau ajustarea schemelor de compensare a costurilor indirecte ale emisiilor, în limitele permise de legislația europeană, pentru sectoarele expuse în mod real riscului de relocare a emisiilor de carbon?
7. Ce criterii economice și industriale sunt utilizate pentru stabilirea beneficiarilor acestor scheme, astfel încât sprijinul public să fie condiționat, acolo unde cadrul legal permite, de investiții în eficiență energetică, reducerea emisiilor, retehnologizare și menținerea capacităților de producție în România?
8. Ce măsuri sunt avute în vedere pentru ca energia produsă din noile capacități de producție, inclusiv cele dezvoltate cu sprijin public, să contribuie la competitivitatea industriei românești, prin mecanisme transparente și nediscriminatorii?
9. Există o evaluare privind impactul pe care îl va avea creșterea prețului certificatelor de emisii asupra industriei românești în perioada 2026–2030? În caz afirmativ, vă rog să prezentați principalele concluzii.
10. Ce sectoare industriale din România sunt considerate în prezent cele mai vulnerabile la costurile energiei și ale certificatelor de emisii și ce măsuri specifice sunt pregătite pentru fiecare dintre acestea?
11. Cum intenționează Ministerul Energiei să evite situația în care procesul de decarbonizare conduce la pierderea unor capacități industriale din România fără ca acestea să fie înlocuite prin investiții în tehnologii curate și competitive?
12. Există un program guvernamental integrat de reindustrializare bazat pe avantajul energetic al României, care să coreleze dezvoltarea producției de energie, investițiile în rețele și stocare cu atragerea și menținerea capacităților industriale în România?
13. Vă rog să precizați ce obiective măsurabile privind reindustrializarea și competitivitatea energetică a industriei își asumă Ministerul Energiei pentru perioada 2026–2030, inclusiv în ceea ce privește investițiile industriale atrase, capacitățile de producție menținute și reducerea intensității energetice.
14. În perspectiva următorilor ani, ce măsuri intenționează Ministerul Energiei să adopte pentru ca sprijinul public acordat industriei să fie orientat prioritar către investiții și transformare tehnologică, și nu către compensarea permanentă a unor costuri de funcționare?
Comments are closed