Adresată de către: Senator Eugen-Cristian ȘIPOȘ
Circumscripția electorală nr. 13 Cluj
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declarației: Gaze lacrimogene pentru ciobani, promisiuni goale de la un guvern demis

Domnule președinte,
Doamnelor și domnilor senatori,

În temeiul art. 34 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, raportat la art. 189 alin. (2) din Regulamentul Senatului României, formulez următoarea declarație politică:
Ieri, 15 septembrie 2026, statul român a răspuns cu gaze lacrimogene unor oameni care au venit la București să spună că nu mai pot trăi din munca lor. În calitate de senator, am datoria să spun de la această tribună ce s-a întâmplat în Piața Victoriei.

I. Ce s-a întâmplat ieri în fața Guvernului
Câteva mii de ciobani și fermieri au venit la București din toată țara. Au anunțat protestul din timp, public, cu săptămâni înainte. Au venit cu mâncare și apă de acasă, pregătiți să stea în piață zile întregi.
Președintele Asociației Profesionale a Ciobanilor, Gheorghe Dănulețiu, a depus personal la Palatul Victoria o listă cu 16 revendicări, cu solicitarea unui răspuns în 24 de ore. Oameni disperați, dar organizați, care mai sperau că statul îi va asculta.
Statul i-a întâmpinat cu filtre la intrarea în Capitală, unde le-au fost controlate mașinile ca unor suspecți, apoi cu cordoane de jandarmi. Când tensiunea a crescut, au venit gazele lacrimogene, folosite în mod repetat pe parcursul zilei, apoi tunurile cu apă.
Bilanțul: 26 de persoane ridicate pentru audieri, 24 de persoane care au avut nevoie de îngrijiri medicale, patru persoane transportate la spital. Printre răniți, un bărbat de 72 de ani, dus la spital cu dureri în piept și amețeli.
Așa arată, în România anului 2026, întâlnirea dintre stat și cetățenii lui.

II. De ce au venit acești oameni la București
Ciobanii și fermierii au venit pentru că sectorul lor moare sub ochii lor.
În iunie, Comisia Europeană a prelungit până la 31 decembrie 2026 interdicția de export pentru ovine și caprine către țările din afara Uniunii Europene, din cauza focarelor de pesta micilor rumegătoare și de variolă ovină. Pentru mii de crescători, exportul era principala piață de desfacere, iar statul român nu le-a oferit nicio alternativă.
În același timp, autoritățile au gestionat focarele de boală prin sacrificarea în masă a animalelor. Într-un singur focar, la Luciu, aproape 1.000 de oi și capre au fost ucise în câteva zile, potrivit informațiilor disponibile.
Despăgubirile au venit cu întârziere sau deloc. Și cu ce rezultat? În august au apărut focare noi de variolă ovină și caprină în Constanța, Tulcea, Vâlcea și Gorj. Animalele au fost ucise, familiile au fost ruinate, iar boala s-a extins în continuare. Aceasta este definiția unui eșec de management.
Peste toate astea, crescătorii plătesc taxe către ANSVSA pentru acțiuni sanitar-veterinare obligatorii, se luptă cu prețuri mari la închirierea pajiștilor și cu o instituție a cărei conducere refuză orice formă de asumare: președintele ANSVSA, Alexandru Bociu, a respins public cererile de demisie, deși gestionarea focarelor s-a dovedit un dezastru.
Cele 16 revendicări depuse ieri la Guvern sunt un strigăt de supraviețuire: redeschideți exporturile, opriți uciderea animalelor sănătoase, plătiți despăgubirile la timp și integral, respectați-ne munca.

III. Despre violențe
În iulie, la un protest similar al fermierilor, jandarmii au intervenit tot cu gaze lacrimogene. De două ori în două luni, statul român a ales să răspundă acelorași oameni, cu aceleași probleme, în același fel: cu forță în loc de dialog.
Când același răspuns se repetă la interval de două luni, avem în față un mod de a guverna, iar responsabilitatea principală aparține întotdeauna celui care are puterea să oprească escaladarea. Guvernul a avut la dispoziție luni de zile și șase runde de discuții cu reprezentanții sectorului ca să rezolve problemele. A ales violența.
Alegerea violenței nu este nouă: este similară cu alegerea pe care Guvernul a făcut-o pe 10 august 2018. Ce dovadă mai bună avem pentru a ne convinge că, de 8 ani, ne conduc exact aceiași oameni, doar îmbrăcați diferit și cu alți pantofi de lux, și cărora le pasă de români tot atât cât le păsa și atunci?

IV. Un guvern demis care promite ce nu poate livra
Ajungem astfel la partea cea mai gravă. Aseară, după violențe, Guvernul a anunțat „măsuri”: reluarea exporturilor, reglementarea închirierii pajiștilor, despăgubiri, combaterea transporturilor ilegale.
Numai că vorbim despre un guvern demis. Parlamentul l-a demis în luna mai, prin moțiune de cenzură, cu 281 de voturi, cel mai categoric vot din istoria Parlamentului României. De atunci funcționează în regim de interimat, iar Constituția spune că un guvern interimar gestionează doar treburile curente, fără dreptul de a emite ordonanțe de urgență.
Atunci întreb: cu ce acte normative va debloca acest guvern exporturile? Din ce va plăti despăgubirile promise? Ciobanii au cerut un răspuns în 24 de ore, iar termenul expiră astăzi. Singurul răspuns pe care Executivul îl poate da legal este recunoașterea propriei neputințe.
Oamenii au primit gaze lacrimogene și promisiuni pe care acest guvern nu are instrumentele legale să le onoreze.
În loc de asumare, am primit scuze birocratice. Guvernul a transmis că la protest „nu a participat nicio asociație reprezentativă” a sectorului. Același Guvern confirmă însă că a primit revendicările Asociației Profesionale a Ciobanilor, depuse personal de președintele acesteia, Gheorghe Dănulețiu, în timp ce în piață se afla și președintele nou-înființatei Uniuni a Oierilor din România, fermierul sibian Vonica Maniu.
Deci oamenii sunt destul de reali ca să le primești documentele, dar prea puțin „reprezentativi” ca să stai de vorbă cu ei. O asemenea logică transformă dialogul în batjocură.
Europarlamentarul liberal Rareș Bogdan i-a transmis public premierului: „Ilie, coboară din birou și stai de vorbă cu ei!”. Când propriii tăi aliați îți spun asta, problema a depășit demult granițele dintre partide.

V. Ce trebuie făcut, concret
Această declarație este un apel la acțiune și solicit următoarele:

1. Dialog real, cu termene. Guvernul să deschidă imediat negocieri cu reprezentanții ciobanilor și fermierilor, cu un calendar public și termene precise pentru fiecare revendicare. Nu „luare de act” pe hârtie, ci decizii puse în practică.
2. Deblocarea exporturilor prin regionalizare. România să obțină de la Comisia Europeană aplicarea regională a restricțiilor, astfel încât zonele fără focare să poată exporta. ANSVSA a transmis Comisiei un plan de acțiune; acest plan are nevoie de un calendar ferm și de rezultate, altfel rămâne o hârtie.
3. Oprirea sacrificărilor disproporționate. Sacrificarea animalelor să rămână o măsură de excepție, aplicată doar unde este strict necesar, cu despăgubiri complete și plătite imediat, nu peste luni de zile.
4. Reforma ANSVSA. Eliminarea taxelor percepute pentru acțiunile sanitar-veterinare obligatorii, trecerea instituției în subordinea Ministerului Agriculturii și clarificarea răspunderii conducerii pentru modul în care a gestionat focarele, în condițiile în care boala s-a extins în ciuda măsurilor drastice.
5. Anchetă independentă privind intervenția din 15 septembrie. Să se stabilească dacă folosirea repetată a gazelor lacrimogene și a tunurilor cu apă a fost proporțională și dacă au existat abuzuri. Cei vinovați de violențe, din orice tabără, să răspundă în fața legii.
6. Deblocarea politică a țării. România are nevoie de un guvern cu puteri depline, capabil să emită actele normative pe care criza din agricultură le cere. Fiecare zi de interimat prelungit lasă problemele acestor oameni fără soluție legală.
   VI. Concluzie
   Stimați colegi,
   Ciobanii și fermierii României muncesc de dimineața până seara, pe orice vreme, și hrănesc această țară de sute de ani. Au anunțat că vin. Au venit cu revendicări scrise și cu un termen de răspuns. Au cerut să fie ascultați. Iar statul i-a întâmpinat cu filtre, cordoane, gaze lacrimogene și tunuri cu apă.
   Fac apel la toți colegii parlamentari, indiferent de partid: ce s-a întâmplat ieri în Piața Victoriei rămâne cu noi mult după ce se sting titlurile din presă, pentru că vorbește despre o criză profundă de dialog, de respect și de responsabilitate.
   Oamenii aceștia nu cer privilegii. Cer dreptul de a-și câștiga existența cu demnitate.
   Iar demnitatea unui popor nu se negociază cu gaze lacrimogene.