De un an și jumătate interpelez ministerele de resort ca să aflu, concret, cine răspunde de siguranța tulcenilor. Răspunsurile pe care le-am primit, negru pe alb, arată un singur lucru limpede: fiecare instituție aruncă vina mai departe.
Ministerul Apărării spune că protecția civilă e treaba Ministerului de Interne, iar restul întrebărilor mele „excedează domeniul de activitate al instituției militare”. Ministerul de Interne spune că adăposturile sunt treaba autorităților locale și a proprietarilor de imobile, rolul lui fiind doar să verifice periodic ce a construit altcineva. Dincolo de minister, răspunderea coboară și mai departe: de la primar, la consiliul local, la administratorul clădirii, fiecare cu o hârtie care spune că nu el e vinovat. Ministerul Economiei spune că despăgubirile pentru turismul din Deltă nu sunt în atribuțiile lui, ci ale „altor structuri guvernamentale”, pe care le și numește: Ministerul Finanțelor, Fondul Național de Garantare a Creditelor, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. Iar când am întrebat de ce nu se construiesc mai multe adăposturi, precum cele de la Plauru, Ministerul Apărării a răspuns că e „pregătit” să o facă, dar numai dacă i se cere de la nivel local.
Așadar, nimeni nu e responsabil de nimic, iar tulcenii rămân exact unde erau: fără adăpost, fără sprijin, fără răspuns.
Singurul lucru care funcționează cu adevărat în Tulcea este RO-Alert. De patru ani, mii de mesaje de alertă au sunat pe telefoanele tulcenilor. Atât
Tot județul Tulcea are 23 de adăposturi de protecție civilă înregistrate, iar toate sunt în municipiul Tulcea. Niciunul în restul județului, acolo unde chiar cad fragmentele de dronă. Din cele 23, doar 4 sunt funcționale. 13 nu funcționează deloc. Capacitatea totală: 2.130 de locuri, pentru un județ întreg. Singura investiție nouă în adăposturi din toate răspunsurile primite este cea de la Plauru, din 2023: două adăposturi ridicate cu 43.312 de lei fără TVA, mai puțin de 9.000 de euro. De atunci, nimic nou.
Ministerul Economiei recunoaște, în scrisoare oficială, că nu există niciun plan de sprijin economic de urgență pentru zonele afectate de riscuri de securitate. Recunoaște că despăgubirile pentru turismul din Deltă nici măcar nu sunt în atribuțiile lui. Iar când am întrebat cine răspunde dacă un tulcean este rănit din lipsă de adăpost, răspunsul Ministerului de Interne a fost: autoritățile locale.
Patru ani de război la graniță ar fi trebuit să însemne patru ani de pregătire. Iată ce ar fi trebuit să găsim azi în Tulcea, și nu găsim.
Populația ar fi trebuit pregătită pentru orice scenariu, prin exerciții și instructaje periodice, nu prin exerciții simbolice pornite abia din februarie 2026. Ar fi trebuit dislocate trupe și echipamente de apărare, radar și antirachetă, în zona de graniță cea mai expusă din țară, nu doar asigurarea că „riscurile sunt evaluate permanent”. Ar fi trebuit construite adăposturi în tot județul, nu doar în municipiul-reședință, cu hărți puse la dispoziția fiecărui tulcean, ca fiecare om să știe în câteva secunde care este cel mai apropiat adăpost funcțional. ISU și pompierii din Tulcea ar fi trebuit dotați cu echipamente și utilaje pentru intervenții rapide, nu lăsați să se descurce cu ce au. Elevii din școlile tulcene ar fi trebuit să aibă, săptămânal, o oră de pregătire pentru situații de urgență. Iar antreprenorii din turism, cei care au pierdut un sezon întreg din cauza fricii oamenilor de a mai veni în Deltă, ar fi trebuit să primească sprijin economic real, nu o întâlnire de lucru și o promisiune legată de alocarea viitoare a bugetului.
Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. În loc de trupe, avem promisiuni. În loc de adăposturi, avem 13 clădiri nefuncționale. În loc de sprijin economic, avem hârtii care spun că nu e treaba niciunui minister. Tulcenii nu sunt apărați de stat. Sunt lăsați la mila lui Dumnezeu, să spere că drona de azi cade tot într-un câmp gol, ca până acum, și nu peste casa lor.
Solicit, din nou, Guvernului: un plan real de apărare civilă pentru Tulcea, cu adăposturi funcționale în fiecare localitate, echipamente pentru ISU, pregătire săptămânală pentru elevi și sprijin economic real pentru turism, nu vorbe goale.
Comments are closed