Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Contractele de înzestrare ale României, transparența utilizării fondurilor publice și consolidarea componentei românești în industria națională de apărare

Către: Ministerul Apărării Naționale,

În atenția domnului ministru Radu Miruță

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu circumscripția nr 24 Iași

Obiectul întrebării: Contractele de înzestrare ale României, transparența utilizării fondurilor publice și consolidarea componentei românești în industria națională de apărare

Stimate domnule ministru interimar,

România traversează o etapă fără precedent în ceea ce privește volumul investițiilor destinate modernizării capacității de apărare. Prin mecanismul european SAFE, România beneficiază de acces la finanțări de ordinul miliardelor de euro, iar în anul 2026 au fost semnate contracte importante pentru dotarea Forțelor Armate Române.

Modernizarea Armatei Române trebuie să reprezinte nu numai un obiectiv militar, ci și o politică industrială strategică a statului român.

Fiecare contract major de înzestrare reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea industriei naționale de apărare, pentru transferul de tehnologie, pentru crearea și menținerea unor locuri de muncă în România, pentru dezvoltarea cercetării și inovării și pentru integrarea companiilor românești în lanțurile europene de producție.

Au fost ridicate în spațiul public serioase semne de întrebare cu privire la nivelul componentei românești din unele contracte de înzestrare și la eficiența mecanismelor de offset și cooperare industrială. Chiar reprezentanți ai Ministerului Apărării au atras atenția asupra problemelor existente în modul în care au fost structurate, de-a lungul timpului, anumite obligații de offset.

Principiul transparenței trebuie aplicat în măsura permisă de legislația privind informațiile clasificate. Clasificarea informațiilor referitoare la apărare nu poate deveni un mecanism prin care Parlamentul, societatea și industria națională să fie lipsite de informații privind elementele economice, industriale și contractuale care pot fi făcute publice fără afectarea securității naționale.

Este necesară o analiză aprofundată a tuturor contractelor majore de înzestrare, inclusiv a celor derulate prin mecanismul SAFE, din perspectiva costului total, condițiilor contractuale, nivelului de producție locală, transferului de tehnologie, mentenanței în România și beneficiilor economice pentru industria națională de apărare.

Având în vedere aceste aspecte, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care este lista contractelor de înzestrare încheiate sau aflate în curs de negociere prin mecanismul SAFE și care este valoarea totală a acestora, cu indicarea, pentru fiecare contract, a furnizorului, obiectului contractului, valorii și perioadei de implementare?

2. Care dintre aceste contracte sunt clasificate și care sunt motivele concrete ale clasificării, precum și care sunt elementele contractuale care pot fi desecretizate și făcute publice, în conformitate cu legislația în vigoare?

3. Are Ministerul Apărării Naționale în vedere un program de desecretizare a elementelor neesențiale pentru securitatea națională din contractele de înzestrare, în special a informațiilor privind valoarea contractelor, structura financiară, obligațiile industriale, nivelul producției în România, transferul tehnologic și numărul estimat de locuri de muncă?

4. Care este procentul efectiv al componentei românești în fiecare dintre contractele majore de înzestrare semnate în anul 2026, inclusiv cele finanțate prin SAFE?

5. Este Ministerul Apărării Naționale pregătit să introducă, pentru contractele viitoare, o țintă minimă de 56% pentru componenta românească, acolo unde natura tehnică a programului permite realizarea acesteia?

6. În cazul în care pragul de 56% nu poate fi atins pentru anumite categorii de tehnică militară, care este procentul minim de producție, asamblare, mentenanță, cercetare-dezvoltare și furnizare de componente pe care ministerul îl va solicita pentru fiecare categorie de contract?

7. Câte companii românești sunt implicate efectiv în executarea contractelor de înzestrare semnate în 2026, ce valoare au contractele/subcontractele atribuite acestora și ce procent reprezintă acestea din valoarea totală a fiecărui program?

8. Ce măsuri ia Ministerul Apărării pentru ca marile contracte de înzestrare să genereze transfer real de tehnologie către industria românească, și nu doar activități de asamblare sau mentenanță?

9. A fost realizată o analiză economică și industrială a contractelor de înzestrare semnate în ultimii ani, prin care să fie determinat procentul efectiv din valoarea acestora care se întoarce în economia României?

10. A identificat Ministerul Apărării contracte aflate în derulare ale căror condiții financiare, industriale sau contractuale sunt dezavantajoase pentru statul român? În caz afirmativ, care sunt acestea și ce măsuri au fost sau urmează să fie luate pentru renegocierea lor?

11. Există în prezent negocieri pentru renegocierea unor contracte de înzestrare, în vederea creșterii componentei românești, a transferului de tehnologie, a producției locale sau a activităților de mentenanță și modernizare în România?

12. În cazul contractelor viitoare, va introduce Ministerul Apărării criterii obligatorii privind producția locală, transferul de tehnologie, cercetarea-dezvoltarea și integrarea companiilor românești în lanțurile de furnizare, astfel încât prețul de achiziție să nu reprezinte singurul criteriu determinant?

13. Ce mecanisme de control utilizează Ministerul Apărării pentru a verifica îndeplinirea efectivă a obligațiilor industriale asumate de furnizorii externi?

14. Câte dintre obligațiile industriale asumate în contractele de înzestrare din ultimii 10 ani au fost îndeplinite integral, câte parțial și câte nu au fost îndeplinite, precum și care este valoarea totală a obligațiilor restante?

15. Vă rog să prezentați un plan multianual pentru dezvoltarea industriei naționale de apărare, corelat cu programele de înzestrare ale Armatei Române, care să stabilească pentru fiecare domeniu strategic capacitățile industriale ce urmează să fie dezvoltate în România, investițiile necesare, parteneriatele cu producători externi și țintele privind producția internă.

16. În perspectiva următoarelor programe de înzestrare, ce procent din fondurile alocate apărării estimați că va rămâne efectiv în economia românească și ce măsuri veți adopta pentru creșterea acestui procent?