Vreau să vă vorbesc, astăzi, despre o categorie de oameni – în covârșitoare majoritate femei, iar printre ele foarte multe cadre didactice – pe care statul român îi pedepsește astăzi la pensie pentru o decizie pe care au luat-o nu ei, ci chiar statul, în urmă cu douăzeci și cinci de ani.
Situația este următoarea și, credeți-mă, nu am inventat-o eu, ci reiese dintr-un răspuns oficial transmis Parlamentului chiar de Ministerul Muncii: persoanele care au fost în concediu pentru creșterea copilului între 1 aprilie 2001 și 31 decembrie 2005 nu au cotizat, în acei ani, la sistemul public de pensii, pentru că indemnizația era suportată integral din bugetul asigurărilor sociale de stat, iar asupra ei nu se datora contribuția. Prin urmare, perioada aceea este recunoscută astăzi doar ca stagiu asimilat, nu și ca stagiu contributiv.
Iar diferența, stimați colegi, nu este una de nuanță juridică, pe care să o dezbatem noi aici, între avocați și specialiști: ea se traduce, foarte simplu, în bani mai puțini la pensie. Pentru că, tot potrivit Ministerului, acei ani nu se iau în calcul la stabilirea stagiului minim și a stagiului complet de cotizare și nu aduc puncte de stabilitate – adică tocmai punctele care răsplătesc omul care a cotizat o viață întreagă. Cu alte cuvinte, cinci ani din viața unei femei, dedicați creșterii unui copil, rămân aproape fără nicio greutate atunci când i se calculează pensia!
Și acum vine partea pe care chiar nu o pot înțelege, oricât aș încerca:
dacă ai fost în concediu de creștere a copilului înainte de 1 aprilie 2001, perioada îți este recunoscută ca vechime în muncă și ca stagiu contributiv, potrivit Decretului-lege nr. 31/1990 și Legii nr. 120/1997. Dacă ai fost după 1 ianuarie 2006, perioada este tot asimilată, dar se ia, prin excepție, în calcul la stagiul minim și complet de cotizare. Doar cei care au avut copii între 2001 și 2005 rămân prinși la mijloc, într-o gaură neagră legislativă, penalizați pentru o alegere pe care a făcut-o statul, nu ei!
Vreau să fim foarte clari: nicio femeie din România nu a stat, în anul 2003, să se întrebe dacă statul virează sau nu contribuția de asigurări sociale pentru indemnizația pe care i-o plătea. Nu avea cum să știe, nu avea cum să influențeze și, mai ales, nu avea de ales. Ea creștea un copil. Statul plătea indemnizația. Și tot statul a decis, atunci, să nu vireze contribuția aferentă. Iar acum, după douăzeci și cinci de ani, îi prezintă nota de plată tot ei…
Mai este ceva ce trebuie spus, domnule ministru al muncii. Legea nr. 360/2023 – reforma pensiilor – își propune declarat „eliminarea inechităților”. Ei bine, iată o inechitate cât se poate de vizibilă, care nu a fost eliminată, ci perpetuată! Și, culmea, într-o țară care se plânge zilnic de natalitate, care organizează dezbateri despre demografie și despre sprijinirea familiilor, ajungem să penalizăm la pensie exact anii dedicați creșterii copiilor. Ce mesaj credeți dumneavoastră că transmitem astfel unei tinere de astăzi, care se gândește dacă să facă sau nu un copil?
În învățământ, unde ponderea femeilor este covârșitoare, efectul este resimțit direct de mii de profesoare și învățătoare aflate acum aproape de vârsta pensionării – femei care au format generații întregi de elevi și care descoperă acum că cei cinci ani în care și-au crescut propriii copii nu contează aproape deloc.
Am adresat, de aceea, ministrului muncii o întrebare parlamentară prin care i-am cerut, punctual, câte persoane sunt afectate la nivel național și câte dintre ele sunt sau au fost cadre didactice, ce punctaj lunar se acordă pentru această perioadă și cu cât este mai mică, în medie, pensia acestor oameni față de situația în care anii respectivi ar fi fost recunoscuți ca stagiu contributiv. Am cerut, de asemenea, să ni se spună limpede cum se justifică tratamentul diferit aplicat celor trei intervale și dacă Ministerul are în vedere o măsură reparatorie.
Trebuie să vă spun că subiectul a mai fost ridicat în această Cameră, iar Ministerul a răspuns atunci explicând regimul juridic – ceea ce, sincer, știam și noi – dar a ocolit exact partea care îl interesează pe om: cât pierde, în lei, la pensie. Ei bine, de data aceasta aștept cifrele, pentru că fără ele nu putem repara nimic!
Cer, prin urmare, Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale două lucruri, ambele perfect realizabile.
Întâi, să publice datele: câte persoane sunt afectate și care este pierderea medie la pensie, astfel încât să știm cu toții despre ce dimensiune vorbim.
Al doilea, și cel mai important, să vină în fața Parlamentului cu o soluție de îndreptare – cea mai simplă fiind asimilarea acestei perioade cu regimul aplicat după 1 ianuarie 2006, adică luarea ei în calcul la stagiul minim și complet de cotizare și acordarea punctelor de stabilitate.
Stimați colegi, un stat care le cere femeilor să facă mai mulți copii, dar le taie din pensie tocmai anii în care i-au crescut, nu are nicio credibilitate atunci când vorbește despre politici de natalitate! Iar femeile acestea, în caz că mai era nevoie să o spun, au muncit și au cotizat o viață întreagă, ca toți ceilalți…
Comments are closed