„În contextul reuniunii anuale a diplomaţiei române şi al declaraţiilor oficiale formulate cu această ocazie de conducerea Ministerului Afacerilor Externe, consider că este momentul necesar unei reflecţii profunde asupra poziţionării externe a României şi a rolului său în cadrul Uniunii Europene.
Din nefericire, se constată de ani buni o tendinţă de aliniere mecanică, pasivă, a poziţiilor oficiale ale României la direcţia impusă de instituţiile europene, fără o dezbatere internă autentică sau o articulare clară a interesului naţional. Această inactivitate strategică a devenit, din păcate, o constantă a politicii noastre externe – o absenţă a voinţei proprii, care transformă România din partener egal într-un executant tăcut al agendei altora.
România nu este şi nu trebuie să devină o anexă a unor decizii luate în altă parte, fără participarea activă şi critică a diplomaţiei române. În prezent, politica externă pare confiscată de o viziune supranaţională, în care câteva state dominante trasează linia generală, iar celelalte – inclusiv România – se supun fără nuanţă sau condiţionare.
Această atitudine aduce atingere însăşi esenţei proiectului european, care ar trebui să se bazeze pe egalitatea statelor membre şi pe respectarea suveranităţii naţionale în cadrul unui parteneriat bazat pe interese comune, nu pe obedienţă instituţionalizată.Îmi pun, firesc, întrebarea: mai există, la nivelul guvernului şi al administraţiei prezidenţiale, o politică externă proprie a României? Mai există viziune? Mai există voinţă naţională clar exprimată în dosarele strategice majore?
O Uniune Europeană funcţională şi viabilă presupune colaborare între naţiuni suverane, nu absorbţia voinţei statelor membre în logica unei federaţii informale, dominate de birocraţie şi inegalităţi.În acest moment, România nu este doar pasivă. Este inexistentă în marile dosare externe. Iar o ţară care nu are o voce proprie în politica internaţională îşi pierde, treptat, relevanţa, respectul şi influenţa.Mai grav, o Românie fără voce riscă să devină o ţară divizată, vulnerabilă şi instrumentalizată. Istoria ne arată clar că perioadele în care România a fost condusă de la distanţă, sub influenţe străine dominante, nu au fost niciodată momente de progres sau afirmare naţională.
De aceea, în calitate de deputat în Parlamentul României şi membră a Comisiei pentru politică externă, lansez un apel ferm către conducerea statului:România are obligaţia de a-şi reda activitatea diplomatică sensul său autentic: promovarea interesului naţional în exterior. Nu avem nevoie de un rol decorativ în Uniunea Europeană, ci de o voce fermă, echilibrată, dar hotărâtă, care să apere interesele cetăţenilor români, indiferent de presiunile externe.
România nu poate progresa dacă renunţă la propria suveranitate.România nu va fi niciodată respectată dacă nu are curajul de a spune ce vrea, ce poate şi ce nu acceptă.Avem nevoie de o politică externă activă, clară, românească. În slujba României. Cu demnitate, nu cu obedienţă”, a declarat Cristina Dascălu, deputat AUR.
Comments are closed