“Începutul anului şcolar 2026 – 2027 aduce în faţa noastră o contradicţie pe care Ministerul Educaţiei nu are curajul să o privească direct.
România îşi propune programe educaţionale care să scoată copilul din rutina clasei şi să îi ofere experienţe de învăţare diverse, în timp ce, în unele comunităţi, elevii sunt puşi în situaţia de a începe şcoala în mediul online.
La Târgu Neamţ, această situaţie trebuie explicată public, cu responsabilitate şi cu respect pentru copii, părinţi şi profesori. Calendarul oficial al Ministerului prevede începerea cursurilor la 7 septembrie, iar “Şcoala altfel” şi “Săptămâna verde” sunt incluse în structura anului şcolar şi pot fi planificate de unităţile de învăţământ în intervalul stabilit de minister.
Întrebarea mea pentru Ministerul Educaţiei este punctuala.Cum poate vorbi despre calitatea şi relevanţa educaţiei când, chiar în prima zi de şcoală, există copii care primesc o formă de şcolarizare diferită de cea pe care o primesc alţi copii din România?
Eu privesc această situaţie şi prin prisma propriei mele experienţe. Am fost un copil căruia şcoala i-a oferit enorm. Am avut acces la educaţie, am avut competiţie şi am avut în jurul meu oameni care au ştiut să recunoască potenţialul unui elev şi să îl încurajeze să meargă mai departe. Am ajuns şefă de promoţie. Mai târziu, drumul meu profesional m-a dus în Statele Unite, unde am predat, apoi în mediul universitar, până la responsabilitatea de a conduce o universitate.
Un copil nu vine la şcoală doar pentru a bifa prezenţa într-un catalog. Vine pentru a descoperi ce poate, pentru a-şi întâlni profesorii, pentru a-şi construi prietenii, pentru a-şi testa limitele, pentru a descoperi o disciplină care îi poate deveni pasiune şi, uneori, pentru a întâlni profesorul care îi schimbă direcţia vieţii. Eu am avut această şansă. Cine garantează că elevul din Târgu Neamţ o are?
Ministerul Educaţiei are responsabilitatea de a construi politici publice care să reducă diferenţele dintre copii, nu de a le transforma în experienţe educaţionale diferite de la o comunitate la alta. Ministerul stabileşte cadrul naţional, stabileşte priorităţile, aprobă structuri, programe şi reguli. În momentul în care realitatea din teren ajunge atât de departe de ceea ce se proclamă la nivel central, ministerul trebuie să explice ce a făcut, ce face acum şi în cât timp remediază situaţia.
Nu este suficient să avem un calendar şcolar corect redactat pe hârtie. Copilul are nevoie de o şcoală care funcţionează în realitate. Şi mai există un lucru pe care Ministerul Educaţiei ar trebui să îl înţeleagă. Inegalitatea educaţională începe exact în astfel de diferenţe aparent administrative. Un copil intră într-o clasă, altul priveşte un ecran. Unul îşi întâlneşte profesorul, celălalt începe anul de la distanţă. Unul poate participa la activităţile pregătite de şcoală, celălalt îşi începe parcursul educaţional într-un regim impus de împrejurări.
Apoi, peste ani, ne uităm la rezultatele lor şi ne întrebăm de ce există diferenţe. Educaţia creează oportunităţi înainte de a produce rezultate. Dacă dorim performanţă, trebuie să oferim copiilor condiţiile în care performanţa poate apărea.
Eu am ajuns şefă de promoţie pentru că am avut profesori, şcoală şi oportunităţi. Am putut să merg mai departe pentru că educaţia mea a fost o investiţie reală în potenţialul meu. Doresc aceeaşi şansă pentru copiii din Târgu Neamţ, pentru copiii din Neamţ şi pentru fiecare copil din România.
Ce face Ministerul Educaţiei pentru ca locul în care se naşte şi învaţă un copil să nu îi stabilească limitele viitorului?”, a declarat Cristina Dascălu, deputat AUR, vicepreşedinte al Comisiei pentru Învăţământ din Camera Deputaţilor.
Comments are closed