Boris Volosatîi – întrebare către Guvernului României/ M.A.E. – Proprietățile statului român în Grecia (școli și biserici) confiscate abuziv și arbitrar în februarie 1945 de Guvernul generalului Nikolaos Plastiras.

Adresată: Domnului Nicolae-Ionel CIUCĂ, prim-ministru al Guvernului României

                 Domnului Bogdan Lucian AURESCU, ministru al Afacerilor Externe

De către: Deputat Boris VOLOSATÎI, vicepreședinte al Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării

Obiectul întrebării: Proprietățile statului român în Grecia (școli și biserici) confiscate abuziv și arbitrar în februarie 1945 de Guvernul generalului Nikolaos Plastiras.

Stimate domnule prim-ministru,

Stimate domnule ministru,

La 22 aprilie 1948, Guvernul Republicii Populare Române i-a adresat Guvernului monarho-fascist de la Atena următoarea Notă de protest:

”NOTĂ DE PROTEST

În conformitate cu prevederile anexelor Tratatului de la Bucureşti din 1913, statul român a subvenţionat organizarea învăţământului în limba maternă a românilor din Grecia şi a înfiinţat pe cheltuială proprie, şcoli primare şi secundare în 29 de localităţi.

Statul român este proprietarul necontestabil al unui număr mare de clădiri şcolare şi al inventarului cu care aceste clădiri sau altele închiriate au fost dotate pentru a putea funcţiona ca instituţii de învăţământ.

Şcolile subvenţionate de statul român au rămas în funcţiune până la ocuparea Greciei de către armatele hitleriste. Ca măsură de represalii faţă de atitudinea loială a populaţiei româneşti, care a luptat eroic în rândurile armatei greceşti împotriva fasciştilor italieni şi germani şi apoi în armata naţională de eliberare (ELAS), autorităţile hitleriste şi guvernul quisling de la Atena au dezlănţuit persecuţii sângeroase împotriva românilor şi au dispus închiderea tuturor şcolilor.

În perioada când cea mai mare parte a regiunilor locuite de români în Grecia, a fost eliberată şi s-a aflat sub administraţia armatei naţionale de eliberare (ELAS), populaţia românească şi-a recăpătat drepturile, şcolile existente au fost repuse în funcţiune, înfiinţându-se de asemenea un număr însemnat de şcoli noi. În felul acesta, de unde înainte de război existau şcoli româneşti numai în 29 localităţi, pe timpul când Macedonia grecească a fost administrată de forţele patriotice de eliberare, numărul localităţilor în care funcţionau şcoli româneşti s-a ridicat la 91.

În februarie 1945, guvernul Plastiras, în mod unilateral şi arbitrar, călcând prevederile Tratatului de la Bucureşti, nesocotind cele mai elementare drepturi ale populaţiei româneşti, precum şi normele curente de drept internaţional a dispus închiderea tuturor institutelor şcolare româneşti, a întemniţat pe membrii corpului didactic şi a confiscat imobilele şi inventarul aparţinând statului român, enumerat în anexa alăturată.

Odată cu această măsură locuitorii români au fost scoşi afară din lege, limba română a fost interzisă, iar localităţile cu populaţie românească au fost devastate şi arse. Din documentele şi informaţiile pe care le posedă guvernul Republicii Populare Române, rezultă că numeroase localităţi au populaţie românească şi anume: Belcamen, Vlaho-Clisura, Cândrova, Gramaticova, Paticina, Vodena, Grebena, Avdela, Breaza, Perivole, Băiasa, Turia, Paltin, Cuţufleni, Cupa, Libniţa, Lugunţa, Livezi, Pisuderi, etc. au făcut obiectul expediţiilor represive ale autorităţilor greceşti; sute de români au fost ucişi sau schingiuiţi, alte sute ridicaţi noaptea de la locuinţele lor au dispărut fără urmă. În oraşul Grebena şcoala primară şi biserica românească au fost distruse din temelie, iar terenul nivelat.

Guvernul Republicii Populare Române nu poate rămâne indiferent faţă de măsurile discriminatorii şi persecuţiile dezlănţuite de autorităţile greceşti, prin care se urmăreşte exterminarea populaţiei române din Grecia.

Guvernul Republicii Populare Române subliniază că în statul român toate naţionalităţile conlocuitoare (inclusiv populaţia de origine elenă), se bucură de aceleaşi drepturi ca şi populaţia românească fără nici o discriminare. Statul român acordă cetăţenilor eleni, aflaţi pe teritoriul său, drepturi largi; şcoli şi biserici elene funcţionează pentru a satisface cerinţele lor spirituale şi culturale.

Consecvent cu prevederile Chartei Naţiunilor Unite, care proclamă în articolul 1, alineatul 3, promovarea şi încurajarea respectului pentru drepturile omului şi asigurarea libertăţilor fundamentale ale tuturor oamenilor fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie, guvernul Republicii Populare Române protestează contra tuturor măsurilor discriminatorii şi abuzive enumerate mai sus şi cere guvernului elen să ia neîntârziat măsuri pentru:

1. Încetarea persecuţiilor la care este supusă minoritatea română în Grecia.
2. Restituirea către comunităţile româneşti a tuturor imobilelor şi inventarului şcolar aparţinând statului român.
3. Redeschiderea tuturor şcolilor şi bisericilor româneşti din Grecia.
4. Reclădirea şcolilor şi bisericilor aparţinând statului român, distruse de autorităţile greceşti sau acordarea cu titlu de compensaţie, a altor imobile de aceeaşi valoare în bună stare de funcţionare”.

Exprimăm opinia că abordarea chestiunii proprietăților statului român din Grecia (școli și biserici), cuprinsă în această Notă de protest, este una corectă.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rugăm respectuos să-mi transmiteți:

1. Lista proprietăților statului român din Grecia (școli și biserici) cuprinsă în Anexa la Nota de protest a Guvernului Republicii Populare Române din 22 aprilie 1948, document păstrat în Arhiva Ministerului Afacerilor Externe.

2. Care a fost răspunsul Guvernului monarho-fascist de la Atena la Nota de protest a Guvernului Republicii Populare Române din 22 aprilie 1948. În eventualitatea că un asemenea document se păstrează în Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, am fi recunoscători dacă ne-ați putea prezenta o copie a lui.

3. De câte ori și când anume a abordat Guvernul României, în relația sa cu Guvernul de la Atena, chestiunea proprietăților statului român din Grecia (școli și biserici) în intervalul 22 aprilie 1948 – 22 decembrie 1989.

4. De câte ori și când anume au abordat autoritățile statului român (Președinție, Guvern, MAE), în relația lor cu autoritățile elene, chestiunea proprietăților statului român în Grecia (școli și biserici), în intervalul dintre 22 decembrie 1989 și momentul actual.

5. Care este statutul actual al proprietăților statului român din Grecia (școli și biserici) confiscate abuziv și arbitrar de Guvernul generalului Nikolaos Plastiras în februarie 1945.

6. Dacă Guvernul României și, respectiv, Ministerul Afacerilor Externe intenționează să revină, în relația bilaterală cu partea elenă, asupra chestiunii proprietăților statului român confiscate abuziv și arbitrar de Guvernul de la Atena.

Vă rog să transmiteți în scris răspunsurile dumneavoastră coordonate interinstituțional.