Badiu Georgel și George Simion – Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată și cu prevederile art. 92 alin. (1) din Regulamentul Senatului, republicat, cu modificările și completările ulterioare, vă înaintăm propunerea legislativă  „Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate” spre dezbatere și adoptare.

          În temeiul art. 113 din Regulamentul Senatului, republicat, cu modificările și completările ulterioare, solicităm procedura de urgenţă pentru această iniţiativă legislativă.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita, în cel mai scurt timp, punctul de vedere al Guvernului şi avizul Consiliului Legislativ.

PENTRU INIȚIATORI:

1. DEPUTAT  Georgel Badiu                               

2. DEPUTAT  George-Nicolae SIMION             

                                      EXPUNERE DE MOTIVE

Conform legislației actuale din România, în cazul părinților divorțați sau separați în fapt exercitarea autorității părintești referitor la copii se va face în comun sau doar de unul dintre aceștia, după cum au convenit ori s-a stabilit în urma procesului.

În materia codului civil, regula este exercitarea autorității părintești în comun de ambii părinți ai copilului minor, deci este absolut necesar ca ambii să-și exprime acordul cu privire la creșterea și educarea copilului. Printre măsurile ce implică acordul ambilor părinți se numără și ieșirea din țară a copiilor români minori, dacă ieșirea minorului se face însoțit doar de un părinte.

În acest context, legea prevede că este obligatoriu ca părintele însoțitor al copilului să prezinte poliției de frontieră un act notarial cu dovada acordului celuilalt părinte, din care să rezulte că acesta din urmă își dă acordul pentru respectiva călătorie. În cazul refuzului, se cere o suplinire a acordului de către o instanță judecătorească.

În documentul notarial va specifica în mod obligatoriu pentru ce țări este permisă călătoria și pe ce durată, iar un astfel de acord nu poate fi dat pe o perioadă mai mare de 3 ani.

Dacă unul dintre părinți refuză să își dea acordul și nu-și justifică temeinic acest refuz, se ajunge la intentarea unui litigiu având ca obiect suplinirea acordului părintelui și/sau exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către cel căruia i-a fost încredințat copilul și care se simte lezat de refuzul nejustificat și abuziv al celuilalt părinte.

În practică se întâlnesc nenumărate cazuri în care, urmare a divorțului sau despărțirii în fapt, foștii soți sau parteneri rămân cu mari angoase și își cultivă o aură de nevinovăție în ceea ce privește cauzele divorțului sau despărțirii, nevinovăție ce implică în mod automat culpabilizarea celuilalt fost soț sau fost partener.

După divorț sau separarea în fapt, extrem de multe relații ajung să se transforme în adevărate confruntări psihologice, iar victimele colaterale ale acestor războaie sunt minorii, rămași în majoritatea cazurilor în grija mamelor.

          Orgoliile nemăsurate și neostoite ale părinților acestor minori se repercutează negativ asupra copiilor, inclusiv în situațiile în care unul dintre acești părinți

intenționează să plece, de exemplu, în străinătate în vacanță sau în vizită la rude, ținând seama că avem în diaspora milioane de români.

Spre exemplu, o mamă cu un copil încredințat de instanță în urma divorțului sau ca urmare a divorțului amiabil la notar ori pe calea procedurii administrative nu va putea să plece în vacanță în străinătate decât cu acceptul fostului soț. Acest accept poate veni sau poate să nu fie acordat, din considerente ce exced unui raționament normal, ci mai degrabă dintr-o dorință de a plăti presupuse polițe pentru neînțelegerile din perioada anterioară despărțirii.

Conform actualei reglementări, în cazurile urgente, părintele ce se consideră lezat poate solicita instanței de judecată, pe calea unei ordonanțe președințiale, suplinirea acordului celuilalt părinte, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de această procedură specială, anume să existe o aparență de drept pentru părintele care solicită ieșirea din țară cu minorul, măsurile solicitate prin ordonanța președințială să aibă caracter provizoriu, să existe urgență și să nu se prejudece fondul.

Pentru suplinirea consimțământului unui părinte pe calea ordonanței președințiale, acesta trebuie să probeze urgența suplinirii acestui acord și prejudiciul care i s-ar pricinui ca urmarea a neacordării acordului de către celălalt părinte. Ca exemplu, în practică s-au întâlnit situații în care un părinte face demersuri pe temeiul unor promisiuni verbale de acordare a declarației pentru a pleca cu copilul minor în străinătate, în vacanță, pentru a efectua studii sau pentru a se efectua intervenții medicale, lovindu-se ulterior de refuzul acelui părinte.

În acest fel, părintele care a făcut demersuri, cheltuieli, programări pentru ieșirea din țară cu copilul minor, poate solicita instanței de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să suplinească acordul celuilalt părinte. În vederea soluționării unui astfel de litigiu, instanța va avea în considerare doar interesul superior al copilului, fără a prejudeca fondul unui eventual proces în procedura de drept comun și totodată, va analiza urgența și pagubele care s-ar pricinui prin refuzul părintelui.

 Tot prin aceeași acțiune, se poate solicita instanței de judecată și suplinirea acordului pentru efectuarea demersurile premergătoare părăsiri țării împreună cu minorul, respectiv suplinirea acordului celuilalt părinte pentru eliberarea pașaportului minorului.

          Este necesar ca părintele să ia din timp măsuri de siguranță privind acordul celuilalt părinte, anume să obțină declarația notarială a celuilalt soț cu câteva luni înainte, pentru a evita situația în care nu va dispune de timpul necesar obținerii unei hotărâri pe calea ordonanței președințiale.

          Părțile pot solicita să se administreze înscrisuri, proba cu interogatoriul și proba testimonială, în condițiile în care acestea conduc la soluționarea cauzei de urgență, sens în care se recomandă părții care le solicită să pregătească probele pentru ca acestea să poată fi administrate la termenul fixat de instanță pentru soluționare (în cazul probei cu interogatoriu – partea care l-a solicitat să-l aibă formulat spre a-l înainta instanței, iar pentru martori, aceștia să fie prezenți la termen). Pentru gestionarea eficientă a actelor procesuale și reprezentare în acest proces se recomandă în literatura de specialitate să se angajeze un avocat, deoarece lipsa de pregătire juridică și experiență poate conduce atât la îngreunarea soluționării cauzei, cât și la respingerea cererii.

          În literatura de specialitate, cât și în practică se recomandă angajarea unui avocat, însă vom avea în vedere că acest demers presupune anumite cheltuieli care pot depăși suma totală de 4000-5000 lei. Estimăm această sumă după tarifele ce figurează pe paginile de net ale unor avocați, referitor la onorariile pentru ordonanțe președințiale.

          O asemenea sumă este împovărătoare pentru multe familii, mai ales când vorbim despre un singur părinte rămas să crească unul sau mai mulți copii. Pe acest considerent, în scopul protejării interesului minorului și protejării interesului mamei ( de cele mai multe ori), adusă în postura de a pleca singură în vacanță ori de a se limita doar la teritoriul României până la majoratul copilului, este necesară inserarea unor prevederi ce vor permite inclusiv instituțiilor specializate ale statului să decidă asupra oportunității și să acorde un aviz pentru eliberarea pașaportului și pentru ieșirea minorului din România însoțit doar de unul dintre părinți.

          Acest mod alternativ de soluționare a situației este mult mai simplu și lipsit de povara financiară a unei acțiuni în justiție. Este știut faptul că orice demers în justiție necesită anumite cheltuieli, iar aceste cheltuieli și onorarii de avocat pot descuraja mii de mame să procedeze la efectuarea demersurilor de obținere a unei ordonanțe președințiale, căci se poate ajunge la cheltuieli egale sau mai mari decât cele prilejuite de vacanța în sine.

          Proiectul de lege pe care îl propunem oferă posibilitatea alternativă a solicitării și obținerii unui aviz, atât pentru solicitarea și eliberarea pașaportului cât și pentru ieșirea din țară a minorului împreună cu părintele solicitant, iar acest document să fie emis de instituțiile statului cu atribuții în protecția drepturilor copilului, specialiștii din respectivele instituții fiind dealtfel cei mai în măsură să se pronunțe cu privire la potențialele riscuri la adresa minorilor, în directă corelare cu scopul urmărit de legiuitor prin legea cadru.

PENTRU INIȚIATORI:

1. DEPUTAT  Georgel Badiu                               

2. DEPUTAT  George-Nicolae SIMION             

L E G E  pentru modificarea şi completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate

Parlamentul României adoptă prezenta lege :

Art. I. – Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate,  cu modificările şi completările ulterioare, se modifică și completează după cum urmează:

Art. 17 alin. (2) se modifică și completează și va avea următorul cuprins :

(2) Eliberarea pașaportului simplu electronic pentru minor, în cazul în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. e), se efectuează numai după obținerea avizului favorabil de la Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului ca urmare a verificărilor cerute motivat de părintele interesat sau după soluționarea acestor cazuri de către instanța de judecată, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 ori prin ordonanță președințială prin care instanța a suplinit acordul celuilalt părinte pentru eliberarea pașaportului.

După articolul 31 alineat (3) se introduce alineatul (3 ¹ ), cu următorul cuprins:

” (3 ¹)  În cazul părinților divorțați sau despărțiți în fapt, lipsa ori refuzul acordului unuia dintre părinți se poate suplini printr-un aviz al Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, emis în urma unei verificări cerute de părintele interesat pentru fiecare dintre ieșirile din țară avute în vedere, dacă aceste ieșiri din țară ale minorului nu depășesc câte 20 zile consecutive.”

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.