Universitățile ar trebui să fie locul unde se formează specialiștii viitorului, unde ideile sunt dezbătute liber, iar progresul este un obiectiv central. Învățământul superior trebuie să fie un spațiu al cunoașterii, al cercetării și al excelenței, nu un teren de luptă pentru ambițiile politice ale unor rectori care se cred stăpânii instituțiilor pe care le conduc.
Din păcate, în România, anumite universități au fost transformate de rectorii lor în tribune politice personale. Un exemplu grăitor este Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), care, în loc să fie un model de instituție dedicată pregătirii specialiștilor în științe politice, administrație sau comunicare, a fost târâtă într-un război personal al rectorului Remus Pricopie. Acesta și-a folosit poziția nu pentru a sprijini excelența academică, ci pentru a-și promova propriile interese și pentru a ataca, într-un mod total neacademic, reprezentanții AUR și pe toți cei care nu sunt pe placul sistemului pe care îl reprezintă.
Situația a escaladat până într-acolo încât domnul Pricopie folosește resursele universității, inclusiv site-ul oficial, pentru a emite comunicate politice și a-și promova propria agendă ideologică. SNSPA s-a transformat astfel într-un veritabil cult al personalității rectorului său, gazdă a comunicatelor politice personale, fără nicio legătură cu misiunea educațională a instituției. Cât de etică și principială poate fi o astfel de abordare? Universitățile trebuie să fie păstrate în afara influenței politice, nu împinse forțat în dispute generate de interesele individuale ale rectorilor.
Remus Pricopie pare că nu a reușit să treacă peste etapa în care a fost ministru al Educației sub guvernarea PSD și continuă să se manifeste ca un politician, nu ca un rector imparțial. De aici și până la a contesta existența unor partide democratice, care respectă întru totul legislația țării, care au fost votate de milioane de români, este un pas periculos și inacceptabil într-un stat de drept.
Ultima sa acțiune denotă nu doar partizanat politic, ci și o ipocrizie de proporții. După ce săptămâna trecută și-a pus propria facultate în cap nominalizându-l pe Donald Trump pentru Premiul Nobel pentru Pace, probabil într-un gest disperat de imagine, acum domnul Pricopie și-a găsit un nou „proiect academic”: o plângere penală împotriva lui George Simion, președintele AUR. Ironia situației este că același rector care și-a depus candidatura la alegerile prezidențiale fără nicio semnătură validează acuzații împotriva semnăturilor obținute în mod legal de un alt candidat. În loc să analizeze semnăturile lui George Simion, poate domnul Pricopie ar trebui să se ocupe de problemele reale din propria universitate.
Ne întrebăm adesea de ce universitățile din România nu mai sunt prezente în topurile mondiale, deși avem profesori de excepție și o resursă umană academică valoroasă. Poate că unul dintre răspunsuri stă exact în această tendință a rectorilor de a politiza conducerea instituțiilor de învățământ și de a le transforma în aparate de propagandă, în loc să se preocupe de dezvoltarea și competitivitatea lor internațională. În loc să creeze un mediu de excelență, ei preferă să își folosească poziția pentru jocuri de culise și conflicte politice.
Educația trebuie să rămână independentă, iar universitățile trebuie să își îndeplinească misiunea lor fundamentală: aceea de a forma specialiști, nu de a servi interesele politice ale rectorilor vremelnici. România are nevoie de excelență academică, nu de instituții subjugate de orgoliile unor indivizi care confundă universitatea cu propria scenă politică.
Comments are closed