Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) trebuia să fie motorul dezvoltării României. Un instrument esențial pentru modernizarea infrastructurii, digitalizarea administrației și sprijinirea mediului de afaceri românesc.
În practică însă, implementarea PNRR este un eșec lamentabil, cu întârzieri grave, blocaje administrative și o incompetență guvernamentală evidentă.
România are alocate 28,5 miliarde de euro prin PNRR. Astăzi, la aproape patru ani de la începutul programului, am reușit să cheltuim efectiv doar 6,4 miliarde de euro.
Alocarea este distribuită în 16 componente ce depind de îndeplinirea a 518 jaloane, vizând 66 reforme, 111 investiții și 177 măsuri.
La această dată absorbția din PNRR este după cum urmează:
Până în prezent prin PNRR România a primit 9,1 miliarde euro, respectiv: 6,4 miliarde euro au fost efectiv cheltuiți; restul de 2,7 miliarde euro reprezintă o parte din prefinanțarea de circa 3,8 miliarde, folosită proporțional cu valorile decontate prin cereri de plată.
La situația gravă a absorbției se adaugă și blocarea tranșei nr. 3 de plată. Cererea de plată nr. 3 în valoare de 2,7 miliarde euro este în acest moment blocată, cauza fiind neîndeplinirea unor jaloane.
Rezultă că au rămas de absorbit (martie 2025) 19,4 miliarde euro din totalul de 28,5 miliarde euro.
Când vom încasa acest rest de 19 miliarde, având în vedere că mai avem un an, perioada pentru PNRR încheindu-se în 2026? Dumnezeu știe. Asta, dacă vom mai apuca să luăm ceva din ei. De ce? Deoarece se prefigurează intenția ca Bruxelles-ul să ne ia (nouă și celorlalte state membre) toți banii rămași neconsumați din PNRR.
Și mai grav, banii deja absorbiți nu ajută economia românească. Majoritatea contractelor finanțate prin PNRR sunt adjudecate de firme străine. Spre exemplu, peste 600 de milioane de euro plătiți unei companii poloneze pentru trenuri, în loc să sprijinim o companie românească, precum Astra Vagoane Arad.
În tot acest haos, România își adâncește dependența de împrumuturi.
România a început anul cu un deficit de 6 miliarde de euro pe primele 2 luni, ceea ce înseamnă că se împrumuta cu 100 de milioane de euro pe zi. Din păcate, la sfârșit de martie s-a ajuns la un ritm al împrumuturilor de 115 milioane de euro pe zi, un ritm nesustenabil, care pune o presiune și mai mare pe dobânzile pe care le plătim și care nu au mai coborât sub nivelul năucitor de 7,3% anual. Ca o consecință directă a acestor împrumuturi, cheltuiala cu dobânzile a statului au crescut cu 50% în primele 2 luni ale anului!
Acestea sunt rezultatele ultimelor guvernări: risipă, datorii și pierderi uriașe pentru România.
AUR cere explicații urgente și un plan de redresare clar și imediat pentru a salva ceea ce mai poate fi salvat din fondurile europene. România nu își mai permite încă o oportunitate ratată.
Comments are closed