Domnul Dănuţ Aelenei:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Doamnelor şi domnilor,
Declaraţia mea politică se numeşte “Era digitală şi nefericirea copiilor”.
Fiindu-le furată inocenţa – păstrarea inocenţei jucând un rol esenţial în formarea sistemului lor imunitar -, fiind lăsaţi pradă lumii virtuale şi aruncaţi în braţele tehnologiei, ale cărei tentacule se întind insidios, acaparând şi sufocând tot mai multe zone de realitate şi înlocuind braţele vii, calde, ale părinţilor, ale Bisericii, ale comunităţii, nu ne mai putem aştepta ca tinerii şi copiii noştri să se dezvolte normal, să aibă reuşite şi o viaţă echilibrată şi împlinită. Copiii şi tinerii noştri ajung să se rupă de noi, de familie, de credinţă, de ţara lor, de tot ceea ce le dă sens şi identitate, şi să rătăcească, precum nişte fii risipitori, într-o ţară străină – tărâmul utopic, unde totul stă sub imperiul pseudoculturii – care-i seduce cu promisiuni de fericire, spre a-i înrobi cu totul.
În această “ţară îndepărtată” ei îşi risipesc cele mai frumoase calităţi şi daruri – inocenţa, prospeţimea, vigoarea, curăţia, puterile lor sufleteşti şi mentale – şi se întorc la noi trişti, abătuţi, frustraţi, demoralizaţi, blazaţi, instabili, bolnavi sufleteşte, incapabili să mai creadă în iubire, în prietenie, în ideea de familie şi în existenţa unui rost mai înalt al vieţii. Le este tot mai greu să se acomodeze în lumea reală, tot mai dificil să răspundă provocărilor acesteia şi examenelor vieţii.
Cum îi aducem înapoi acasă pe aceşti copii, înapoi în sânul familiei, al Bisericii, al comunităţii întemeiate pe valorile sănătoase care menţin ţesutul social, stabilitatea morală şi axiologică? Cum refacem legătura cu propriii noştri copii şi cum devenim pentru ei călăuza şi sprijinul de care au atâta nevoie la început de drum? Pentru a-i întoarce pe copii din acea “ţară străină”, e nevoie ca mai întâi părinţii înşişi să găsească drumul de întoarcere. În cei 7 ani de acasă trebuie să comunicăm cât mai mult cu ei, să mergem la bunici, să le povestim de străbunici, pentru a cunoaşte de unde vin.
Şcoala primară, gimnazială, liceul în format fizic, nu digital, sunt extrem de importante pentru evoluţia celui care mai târziu va fi adult.
Materii ca “Istoria românilor”, “Geografia României” nu pot fi eliminate din curricula şcolară, în detrimentul unor materii noi, cu impact aşa-zis “practic”, cum ar fi “Educaţia financiară”.
Părinţii şi dascălii au datoria morală de a insufla dragostea de ţară, patriotismul generaţiilor viitoare şi numai în acest fel vom forma buni cetăţeni, buni români, gata oricând să lupte împotriva nedreptăţilor şi pentru ţară.
Şi, parafrazându-l pe Marin Sorescu, “Astfel atenţi/ La toţi şi la toate/ Vom învăţa mereu/ Să fim veşnici”.
Mulţumesc.
Comments are closed