Către: Domnul Alexandru Rafila, Ministrul Sănătății
Domnul Attila-Zoltán Cseke,
Ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației
Adresată de către: Senator Adrian Costea
Circumscripţia electorală: 23
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (A.U.R.)
Obiectul întrebării: Deficitul de medici de familie în România
Data: 22 iunie 2022
Stimați Domni Miniștri,
Conform datelor furnizate de Colegiul Medicilor din România, situația medicinei primare este îngrijorătoare. În prezent în România există 424 localităţi unde nu există medic de familie, iar 1098 localităţi au necesar neacoperit de medici de familie. Însumat, 1522 localități din România au lipsă completă sau deficit de medici de familie. Se estimează un deficit de 2200 medici de familie. Acum 10 ani existau circa 12.000 medici de familie în relaţie contractuală cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate; acum sunt sub 10.000.
O problemă este îmbătrânirea. Aproape jumătate din medicii de familie – 47% – au peste 61 ani. Jumătate dintre medicii de familie vor ieşi la pensie peste câţiva ani. Medicii de familie sub 35 ani reprezintă doar 2,2% din total. Tinerii aproape nu mai intră în sistem.
Analizând datele, rezultă că peste 10 ani aproape nu vom mai avea medici de familie în România.
Tinerii medici nu mai sunt atraşi de medicina de familie, nu mai aleg această specialitate. Principala cauză sunt obligaţiile care nu ţin de actul medical. Medicul de familie e ca un funcţionar public care dă concedii, reţete, trimiteri etc. Cabinetul medicului de familie are personalitate juridică şi financiară, achită facturi, utilităţi, salarii, taxe, diverse obligaţii financiare. Finanţarea vine din contractul pe care trebuie să-l semneze cu CNAS. Medicii tineri nu mai au motivaţie. Cea academică și cea umanitară de a ajuta semenii nu sunt suficiente, doctorii au familie, trebuie să supravieţuiască.
Frecvent apar solicitări de ocupare a posturilor rămase vacante după încetarea activității unor cabinete. Medicii de familie părăsesc cabinetele, îşi transferă lista de pacienţi altui medic. Statistic, fenomenul de „deşertificare” din punct de vedere al asistenţei medicale în multe zone, în special rurale dar nu numai, devine tot mai acut.
În România numărul de medici e împărţit disproporţionat. În marile centre universitare sunt cei mai mulţi, dar în alte zone lipsesc sau necesarul nu e acoperit. În marile orașe numărul de medici e peste media europeană: în Bucureşti, Timiş, Cluj, Mureş, Iaşi sunt concentraţi 50% din medici; restul de 37 judeţe au deficit (mai ales Tulcea, Vrancea, Sălaj, Covasna, Călăraşi, Ialomița etc.).
Iată o hartă a deficitului medicilor de familie: (atașată)
Statistic, marea majoritate a bolilor sunt în mediul urban; cei mai mulţi pacienţi diagnosticaţi provin din mediul urban deoarece cei din zone rurale, care ar trebui văzuţi de medic, n-au acces la asistenţă medicală. Sunt boli pentru care există tratament, dar pacienții nu pot veni să primească tratament neavând bani de transport. Este inacceptabil!
E trist că medicii sunt obligaţi să părăsească ţara pentru a-şi practica meseria în străinătate.
Soluţiile pentru problema lipsei medicilor de familie se pot inspira din alte modele de sisteme de sănătate, precum cel francez. În zone rurale din Franţa medicii de familie români sunt bine primiţi de comunitate, întâmpinaţi cu braţele deschise, li se oferă gratuităţi, loc de muncă, locuință şi alte facilităţi. Ar putea fi un model. E nevoie de implicarea comunităţii locale. Ministerul Sănătăţii poate gestiona global problema medicinei primare, dar, dacă o comunitate doreşte să aibă medic de familie, primăria trebuie să facă un efort, nu să aştepte totul de la Ministerul Sănătăţii, care nu are această capacitate.
Deși programele de guvernare vorbesc despre medicina primară, situația e gravă. Poate că medicina primară ar trebui să devină o problemă de strategie naţională.
Medicina primară contribuie la o viaţă mai sănătoasă, mai îndelungată. Conform Federaţiei Naţionale a Patronatelor Medicilor de Familie, lipsa sau numărul insuficient de medici de familie în multe zone din ţară înseamnă scăderea speranţei de viaţă şi un număr mare de pacienţi cu boli grave, fapt ce ne va menţine în topuri negative (locul 1 la cancere, boli cardiovasculare).
Având în vedere cele prezentate, Vă rugăm respectuos să ne comunicați detaliat ce strategie aveți în vedere și ce măsuri preconizați pentru remedierea acestei situații, inclusiv privind implicarea administrației publice locale.
Nu există răspunsuri