CĂTRE,

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

         În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru modificarea și completarea unor acte normative în scopul asigurării protecției consumatorilor împotriva deconectării, întreruperii sau limitării furnizării serviciilor esențiale” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.  

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATORI:

Deputat AUR – Dan Tanasă

___________________

EXPUNERE DE MOTIVE

Protecția consumatorului împotriva deconectării de la serviciile esențiale este, în dreptul român, fragmentară, sectorială și, în partea ei cea mai consistentă, condiționată de existența unei situații de criză.

Pentru energie electrică și gaze naturale, art. 64 alin. (2) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare, în forma rezultată din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 143/2021, interzice deconectarea locurilor de consum ale consumatorilor vulnerabili numai în situații de criză de energie. În afara unei astfel de situații, consumatorul vulnerabil nu beneficiază de o interdicție legală generală de deconectare.

Pentru serviciile comunitare de utilități publice, prevederile din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, obligă utilizatorul să achite creanțele nelitigioase și interzice operatorului să înceteze, să suspende sau să limiteze serviciul până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive. Norma este însă limitată la ipoteza litigiului asupra creanței și nu acoperă restanța necontestată de valoare redusă. Același act normativ a abrogat, prin art. II pct. 1, litera a) a art. 36 alin. (3) din Legea nr. 51/2006, care enumera neplata printre cazurile în care operatorul poate suspenda sau limita serviciul.

Rezultatul este o inconsecvență a dreptului în vigoare: temeiul general al suspendării pentru neplată a fost înlăturat din legea-cadru, dar a rămas în legea specială, art. 32 alin. (1) din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care permite sistarea prin debranșare a utilizatorilor care nu achită în cel mult 30 de zile calendaristice de la expirarea termenului de plată, cu notificare prealabilă și cu punere în aplicare după 5 zile lucrătoare de la primirea acesteia.

Pentru energia termică în sistem centralizat, măsura pentru neplată nu este, tehnic, deconectarea individuală. Prevederile în vigoare trimit la clauze contractuale privind restricționarea consumului individual în caz de neplată și sunt interzise deconectările și debranșările în timpul sezonului de încălzire ori se admite întreruperea serviciului numai în caz de forță majoră, de avarii și în perioadele programate pentru revizie. Protecția rezultată este reală, dar indirectă și dispersată.

Pentru comunicații electronice, prevederile art. 84 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice, stabilesc o serie de limitări ale suspendării serviciului în cauză, precum și o procedură de notificare a consumatorului, un termen de 60 de zile de protecție în care sunt permise apelurile care nu presupun plată și un nivel minim de acces la internet. Mai mult de atât, este prevăzută posibilitate eșalonării plății. Cu toate acestea, niciunul dintre aceste regimuri nu instituie un prag valoric sub care deconectarea să fie interzisă, o procedură prealabilă unitară, un drept la eșalonare opozabil furnizorului sau un plafon al taxei de reconectare. Consecința practică este cunoscută: deconectări dispuse pentru datorii de ordinul a câtorva zeci de lei, urmate de taxe de reconectare comparabile cu datoria sau superioare acesteia. În acest interval, deconectarea încetează să funcționeze ca mijloc de recuperare a creanței, întrucât costul operațiunii de deconectare și al celei de reconectare este apropiat de valoarea recuperată, și rămâne exclusiv cu funcție de constrângere.

La acestea se adaugă un deficit de transpunere. Art. 28a din Directiva (UE) 2019/944, introdus prin Directiva (UE) 2024/1711, impune statelor membre să asigure că clienții vulnerabili și clienții afectați de sărăcie energetică sunt „pe deplin protejați împotriva debranșărilor de la alimentarea cu energie electrică”, fără condiționarea protecției de existența unei crize, și interzice debranșarea pe durata soluționării unei plângeri. Termenul de transpunere a expirat la 17 ianuarie 2025. Cadrul normativ intern identificat nu conține o normă generală și expresă care să reproducă acest mecanism în afara situațiilor de criză de energie.

În continuare, proiectul instituie, transversal pentru toate serviciile esențiale, o serie de mecanisme.

Unul dintre acestea este pragul de protecție. Sub acest prag, deconectarea este interzisă, indiferent de numărul facturilor neplătite. Pragul este determinat ca cea mai mare dintre două valori: echivalentul în lei al sumei de 50 euro și valoarea medie a facturilor din ultimele 12 luni pentru serviciul și locul de consum respective. Soluția relativă evită efectul periculos al unui prag fix, care protejează substanțial consumatorul de servicii ieftine și aproape deloc consumatorul de energie termică într-o lună de iarnă, și reia logica reglementării italiene, unde suspendarea nu poate fi cerută pentru o sumă inferioară valorii medii a unui ciclu de facturare.

Alt mecanism introdus este procedura obligatorie prealabilă, anume notificare preliminară, prin mijlocul contractual care permite dovada punerii la dispoziție, cu conținut minim determinat, ofertă obligatorie de eșalonare și un termen pentru acceptare, la care se adaugă interdicția deconectării pe durata soluționării cererii de modificare a planului.

De asemenea, este prevăzută gratuitatea reconectării când deconectarea a fost nelegală, precum și plafonarea costului reconectării doar la costurile efective impuse de operațiune. În vederea celor menționate, se poate observa că propunerea are scopul de a da naștere unui cadru legislativ cât mai unitar în materie în ce privește procedurile de deconectare.

Meționăm și practica altor state membre în materie. În urma analizei, am constatat că în Germania se folosește un prag valoric fix de 100 euro, dublat de un test de proporționalitate; Italia folosește un prag relativ, raportat la garanția constituită și la valoarea medie a unui ciclu de facturare; Franța folosește o interdicție sezonieră, a cărei limită este migrarea furnizorilor către limitarea puterii; Irlanda folosește moratorii de iarnă diferențiate și o durată minimă de rambursare de 18 luni. Proiectul combină pragul relativ de tip italian, testul de durată inspirat de proporționalitatea germană, interdicțiile sezoniere și medicale de tip francez și irlandez și definiția extinsă a deconectării, care include limitarea, pentru a evita portița constatată în Franța.

Efectul direct este eliminarea excluderii de la un serviciu esențial pentru o datorie a cărei recuperare nu justifică economic măsura. Efectul indirect, cel mai important, este ruperea cercului în care o datorie mică generează o deconectare, deconectarea generează o taxă de reconectare superioară datoriei, iar taxa generează imposibilitatea reconectării.

Proiectul nu creează un drept de a nu plăti. Creanța rămâne exigibilă, penalitățile curg, iar recuperarea prin procedurile de drept comun rămâne deschisă. Se restrânge un singur mijloc de constrângere, și numai în situațiile în care el este disproporționat: datorie nesemnificativă, absența unei oferte reale de eșalonare, ori punerea în pericol a sănătății sau a vieții.

Sumele situate sub prag rămân exigibile și recuperabile; ele nu sunt stinse și nici reduse. Costurile de notificare sunt, în cea mai mare parte, deja suportate în procedurile actuale de somare. Plafonarea taxei de reconectare la costul efectiv al operațiunii tehnice elimină componenta punitivă a acesteia, nu și acoperirea costului. Elementul cu impact real asupra fluxului de numerar este eșalonarea obligatorie, care amână, iar nu reduce, încasarea. Menționăm și că Proiectul nu instituie transferuri, prestații sociale sau scheme de compensare și nu modifică baza de impozitare a vreunui impozit sau a vreunei taxe.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.

INIȚIATORI:

Deputat AUR – Dan Tanasă

___________________

LEGE pentru modificarea și completarea unor acte normative în scopul asigurării protecției consumatorilor împotriva deconectării, întreruperii sau limitării furnizării serviciilor esențiale

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Art. I. –Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. După articolul 23 se introduce un nou articol, art. 23¹, cu următorul cuprins:

„Art. 23¹. —

• Este interzisă deconectarea consumatorului atunci când datoria restantă aferentă contractului și locului de consum sau punctului de furnizare respectiv este inferioară pragului de protecție prevăzut la alin. (2).
• Pragul de protecție este reprezentat de cea mai mare dintre următoarele valori, determinată distinct pentru fiecare contract și pentru fiecare loc de consum:
  • echivalentul în lei al sumei de 50 euro, calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României pentru ziua emiterii facturii;
  • valoarea medie a facturilor emise consumatorului la același loc de consum în ultimele 12 luni anterioare lunii în care se constată restanța, sau, dacă durata contractului este mai scurtă, în perioada scursă de la încheierea acestuia;
• Interdicția prevăzută la alin. (1) operează indiferent de numărul facturilor neplătite și de existența penalităților de întârziere.
• Prin excepție de la alin. (3), atunci când datoria restantă inferioară pragului de protecție se menține neachitată mai mult de 12 luni consecutive, furnizorul poate solicita deconectarea numai după parcurgerea integrală a procedurii prealabile prevăzute la alin. (5) și numai dacă consumatorul nu a acceptat planul de eșalonare ori nu a respectat ratele stabilite.
• Pentru datorii restante egale cu sau superioare pragului de protecție, furnizorul poate solicita deconectarea numai după parcurgerea integrală a următoarei proceduri prealabile:
• transmiterea unei notificări consumatorului, prin mijlocul de comunicare convenit contractual care permite furnizorului să facă dovada transmiterii și a punerii la dispoziția consumatorului, cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de data preconizată a deconectării;
• notificarea cuprinde obligatoriu: valoarea datoriei restante, individualizată pe facturi și cu indicarea distinctă a accesoriilor acesteia, data preconizată a deconectării, oferta de eșalonare a plății, informarea consumatorului cu privire la dreptul la eșalonare, la măsurile alternative la deconectare disponibile și la dreptul de a contesta sumele facturate.
• acordarea unui termen de 15 zile calendaristice, care curge de la data punerii la dispoziție a notificării, termen în care consumatorul poate să accepte planul de eșalonare, să solicite modificarea acestuia sau să achite datoria;
• dacă consumatorul acceptă planul de eșalonare, deconectarea este suspendată pe toată durata eșalonării, cu condiția respectării ratelor stabilite.
• Furnizorul oferă un plan de eșalonare cu o durată de:
• minimum 3 luni, pentru datorii restante inferioare dublului pragului de protecție;
• minimum 6 luni, pentru celelalte datorii restante.
• Pe durata eșalonării, furnizorul nu poate solicita deconectarea dacă consumatorul respectă ratele stabilite.
• Deconectarea este interzisă și pe durata soluționării cererii consumatorului de modificare a planului de eșalonare, formulate în termenul prevăzut la alin. (5) lit. c), până la comunicarea răspunsului furnizorului și încă 10 zile calendaristice de la aceasta.
• Deconectarea este interzisă dacă furnizorul nu a parcurs integral procedura prevăzută la alin. (5). Dovada parcurgerii procedurii revine furnizorului.
• Consumatorul a cărui datorie restantă este egală cu sau superioară pragului de protecție are dreptul la eșalonarea acesteia, fără costuri suplimentare. Consumatorul a cărui datorie restantă este inferioară pragului poate solicita o eșalonare, pe care furnizorul o acordă în condiții rezonabile, fără aplicarea duratelor minime prevăzute la alin. (6)
• Este interzisă deconectarea de la furnizarea de energie electrică și de gaze naturale a consumatorului vulnerabil și a consumatorului afectat de sărăcie energetică, pe tot parcursul anului, indiferent de cuantumul datoriei restante.
• Este interzisă deconectarea de la furnizarea de energie electrică a consumatorului dependent de echipamente medicale, pe tot parcursul anului, indiferent de cuantumul datoriei restante. Consumatorul dependent de echipamente medicale este persoana fizică în a cărei locuință, în care are domiciliul sau reședința efectivă, se utilizează echipamente medicale alimentate cu energie electrică a căror întrerupere pune în pericol viața sau sănătatea, atestate prin document medical emis de un medic specialist ori de medicul de familie, care certifică exclusiv existența dependenței critice de echipament alimentat electric și perioada de valabilitate a atestării, fără menționarea diagnosticului, și comunicat furnizorului;
• Este interzisă deconectarea oricărui consumator persoană fizică pentru neplata unei sume contestate, cu condiția ca acesta să achite toate sumele scadente necontestate, inclusiv partea necontestată a facturii care cuprinde suma contestată. Interdicția operează:
  • în cazul reclamației adresate furnizorului, până la comunicarea răspunsului furnizorului și pentru o perioadă de 30 de zile de la comunicare, termen în care consumatorul să poată sesiza autoritatea de reglementare sau instanța;
  • în cazul sesizării adresate autorității de reglementare sau al cererii adresate unei entități de soluționare alternativă a litigiilor, până la comunicarea soluției și încă 30 de zile de la aceasta, pentru ca consumatorul să poată introduce acțiunea în justiție
  • în cazul acțiunii în justiție introduse în termenele prevăzute la lit. a) sau b), până la rămânerea definitivă a hotărârii.
• Pentru situațiile prevăzute în prezentul articol, operatorul are obligația să nu sisteze furnizarea/prestarea serviciului la nivel de condominiu în caz de neplată a facturilor individuale.
• Furnizorului îi este interzis să solicite operatorului de rețea deconectarea în cazurile prevăzute în prezentul articol.
• Solicitarea de deconectare transmisă operatorului de rețea cuprinde, declarația furnizorului că datoria restantă atinge pragul de protecție, că procedura prevăzută a fost parcursă integral, cu indicarea datei la care notificarea a fost pusă la dispoziția consumatorului, și că nu este incident niciun caz de interdicție prevăzut în prezentul articol.
• Taxa de reconectare nu poate depăși costul efectiv al operațiunii tehnice și nu poate include penalități, dobânzi sau alte costuri suplimentare. Reconectarea ca urmare a constatării unei deconectări efectuate cu încălcarea prezentei legi este gratuită.”

• La articolul 93, alin. (1), după punctul 55 se introduce un nou punct, pct. 56, cu următorul cuprins:

„56. nerespectarea de către furnizor sau operator, în relația cu consumatorul, a prevederilor art. 23¹.”

• La articolul 93, alin. (1), pct. 2, litera b) se modifică și va avea următorul cuprins:
  
  

„b) cu amendă de la 10.000 lei până la 200.000 lei, pentru cele prevăzute la pct. 1, 3-5^3, 8, 10, 15, 18, 20, 22, 26, 36, 53 și 56;”

• La articolul 93, alin. (3), litera a¹) se modifică și va avea următorul cuprins:

„a¹) reprezentații împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, pentru contravenția prevăzută la alin. (1) pct. 55 și pct. 56, conform prevederilor legale în materia protecției consumatorilor;”

Art. II. – Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. După articolul 36 se introduce un nou articol, art. 36¹, cu următorul cuprins:

„Art. 36^{1 –}

• Este interzisă deconectarea utilizatorului atunci când datoria restantă aferentă contractului și locului de consum sau punctului de furnizare respectiv este inferioară pragului de protecție prevăzut la alin. (2).
• Pragul de protecție este reprezentat de cea mai mare dintre următoarele valori, determinată distinct pentru fiecare contract și pentru fiecare loc de consum:
  • echivalentul în lei al sumei de 50 euro, calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României pentru ziua emiterii facturii;
  • valoarea medie a facturilor emise utilizatorului la același loc de consum în ultimele 12 luni anterioare lunii în care se constată restanța, sau, dacă durata contractului este mai scurtă, în perioada scursă de la încheierea acestuia;
• Interdicția prevăzută la alin. (1) operează indiferent de numărul facturilor neplătite și de existența penalităților de întârziere.
• Prin excepție de la alin. (3), atunci când datoria restantă inferioară pragului de protecție se menține neachitată mai mult de 12 luni consecutive, furnizorul poate solicita deconectarea numai după parcurgerea integrală a procedurii prealabile prevăzute la alin. (5) și numai dacă utilizatorul nu a acceptat planul de eșalonare ori nu a respectat ratele stabilite.
• Pentru datorii restante egale cu sau superioare pragului de protecție, furnizorul poate solicita deconectarea numai după parcurgerea integrală a următoarei proceduri prealabile:
• transmiterea unei notificări utilizatorului, prin mijlocul de comunicare convenit contractual care permite furnizorului să facă dovada transmiterii și a punerii la dispoziția utilizatorului, cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de data preconizată a deconectării;
• notificarea cuprinde obligatoriu: valoarea datoriei restante, individualizată pe facturi și cu indicarea distinctă a accesoriilor acesteia, data preconizată a deconectării, oferta de eșalonare a plății, informarea utilizatorului cu privire la dreptul la eșalonare, la măsurile alternative la deconectare disponibile și la dreptul de a contesta sumele facturate.
• acordarea unui termen de 15 zile calendaristice, care curge de la data punerii la dispoziție a notificării, termen în care utilizatorul poate să accepte planul de eșalonare, să solicite modificarea acestuia sau să achite datoria;
• dacă utilizatorul acceptă planul de eșalonare, deconectarea este suspendată pe toată durata eșalonării, cu condiția respectării ratelor stabilite.
• Furnizorul oferă un plan de eșalonare cu o durată de:
• minimum 3 luni, pentru datorii restante inferioare dublului pragului de protecție;
• minimum 6 luni, pentru celelalte datorii restante.
• Pe durata eșalonării, furnizorul nu poate solicita deconectarea dacă utilizatorul respectă ratele stabilite.
• Deconectarea este interzisă și pe durata soluționării cererii utilizatorului de modificare a planului de eșalonare, formulate în termenul prevăzut la alin. (5) lit. c), până la comunicarea răspunsului furnizorului și încă 10 zile calendaristice de la aceasta.
• Deconectarea este interzisă dacă furnizorul nu a parcurs integral procedura prevăzută la alin. (5). Dovada parcurgerii procedurii revine furnizorului.
• Utilizatorul a cărui datorie restantă este egală cu sau superioară pragului de protecție are dreptul la eșalonarea acesteia, fără costuri suplimentare. Utilizatorul a cărui datorie restantă este inferioară pragului poate solicita o eșalonare, pe care furnizorul o acordă în condiții rezonabile, fără aplicarea duratelor minime prevăzute la alin. (6)
• Este interzisă deconectarea, sistarea sau limitarea furnizării serviciilor comunitare de utilități publice, reprezentate de serviciul de alimentare cu apă și de canalizare și serviciul de alimentare cu energie termică, a consumatorului/utilizatorului vulnerabil, pe tot parcursul anului, indiferent de cuantumul datoriei restante, precum și a consumatorului/utilizatorului dependent de echipamente medicale.
• Este interzisă deconectarea oricărui utilizator persoană fizică pentru neplata unei sume contestate, cu condiția ca acesta să achite toate sumele scadente necontestate, inclusiv partea necontestată a facturii care cuprinde suma contestată. Interdicția operează:
  • în cazul reclamației adresate furnizorului, până la comunicarea răspunsului furnizorului și pentru o perioadă de 30 de zile de la comunicare, termen în care utilizatorul să poată sesiza autoritatea de reglementare sau instanța;
  • în cazul sesizării adresate autorității de reglementare sau al cererii adresate unei entități de soluționare alternativă a litigiilor, până la comunicarea soluției și încă 30 de zile de la aceasta, pentru ca utilizatorul să poată introduce acțiunea în justiție;
  • în cazul acțiunii în justiție introduse în termenele prevăzute la lit. a) sau b), până la rămânerea definitivă a hotărârii.
• Pentru situațiile prevăzute în prezentul articol, furnizorul are obligația să nu sisteze furnizarea/prestarea serviciului la nivel de condominiu în caz de neplată a facturilor individuale.
• Taxa de reconectare nu poate depăși costul efectiv al operațiunii tehnice și nu poate include penalități, dobânzi sau alte costuri suplimentare. Reconectarea ca urmare a constatării unei deconectări efectuate cu încălcarea prezentei legi este gratuită.”

• La art. 47, alin. (4), după litera i) se introduce o nouă literă, lit. j), cu următorul cuprins:

„j) nerespectarea de către furnizor sau operator, în relația cu consumatorul, a prevederilor art. 36¹.”

Art. III. – La art. 33 din Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 16 martie 2023, cu modificările și completările ulterioare, alin. (5) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(5) Deconectările/Debranșările prevăzute la alin. (1)-(3) se efectuează numai de către operatorul care are și calitatea de furnizor, numai după parcurgerea procedurii prevăzute la art. 36¹ din Legea nr. 51/2006, republicată, cu completările ulterioare, după verificarea documentelor care dovedesc îndeplinirea condițiilor cumulative impuse.”

Art. IV. – La  art. 32 din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 septembrie 2025, cu modificările și completările ulterioare, alin. (2) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(2) Măsura debranșării de la rețeaua publică se poate lua numai în urma unei notificări prealabile adresate utilizatorului restant și numai după parcurgerea procedurii prevăzute la art. 36¹ din Legea nr. 51/2006, republicată, cu completările ulterioare; transmiterea se poate face prin curier sau prin scrisoare recomandată. Procedura de notificare se va considera îndeplinită și în cazul unui eventual refuz de primire a acesteia din partea utilizatorului.”

Art. V. – Ordonanța de Urgență nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 27 decembrie 2011, se modifică și va avea următorul cuprins:

1. La articolul 84 după alineatul (17) se introduc alineate, alin. (18)-(22), cu următorul cuprins:

„(18) Este interzisă deconectarea consumatorilor atunci când datoria restantă este inferioară pragului de protecție prevăzut la alin. (19).

(19) Pragul de protecție este reprezentat de cea mai mare dintre următoarele valori, determinată distinct pentru fiecare contract:

1. echivalentul în lei al sumei de 50 euro, calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României pentru ziua emiterii facturii;
   1. valoarea medie a facturilor emise utilizatorului în ultimele 12 luni anterioare lunii în care se constată restanța, sau, dacă durata contractului este mai scurtă, în perioada scursă de la încheierea acestuia;

(20) Interdicția prevăzută la alin. (18) operează indiferent de numărul facturilor neplătite și de existența penalităților de întârziere.

(21) Prin excepție de la alin. (20), atunci când datoria restantă inferioară pragului de protecție se menține neachitată mai mult de 12 luni consecutive, furnizorul poate solicita deconectarea numai după îndeplinirea obligațiilor prevăzute la alin. (3) și numai dacă utilizatorul nu a acceptat planul de eșalonare ori nu a respectat ratele stabilite.

(22) Taxa de reconectare nu poate depăși costul efectiv al operațiunii tehnice și nu poate include penalități, dobânzi sau alte costuri suplimentare. Reconectarea ca urmare a constatării unei deconectări efectuate cu încălcarea prevederilor este gratuită.”

• La art. 142 punctul 46¹ se modifică și va avea următorul cuprins:

„46¹. nerespectarea măsurilor și obligațiilor impuse în temeiul prevederilor art. 84 alin. (4), (7)-(10), (13)-(16) și (18)-(22);”

Art. VI. – Prezenta lege intră în vigoare în termen de 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.