Ştefăniţă Avrămescu, deputat AUR, avertizează că noile focare de variolă ovină şi caprină şi de pestă porcină africană arată necesitatea unui sistem sanitar-veterinar axat pe prevenţie, trasabilitate, biosecuritate şi intervenţie rapidă, înainte ca fermierii să ajungă să îşi piardă animalele şi investiţiile.
Deputatul AUR cere conducerii ANSVSA o strategie naţională coerentă pentru protejarea zootehniei şi susţine identificarea animalelor, sprijinirea medicilor veterinari şi aplicarea unor măsuri eficiente de supraveghere şi control al focarelor.
“Aproape 1.000 de oi şi capre au fost sacrificate în localitatea Luciu, judeţul Buzău, după confirmarea unui focar de variolă ovină şi caprină. Tot în Buzău au fost confirmate, într-un interval scurt, noi focare de pestă porcină africană.
Pentru autorităţi sunt focare, statistici şi comunicate. Pentru fermieri sunt animale crescute ani de zile, investiţii, muncă şi venituri pierdute.
Aceste două boli nu reprezintă un pericol pentru sănătatea oamenilor, dar pot produce pierderi uriaşe crescătorilor şi zootehniei româneşti. Repetarea unor asemenea episoade ne obligă să punem o întrebare simplă: de ce statul român intervine atât de des după apariţia dezastrului, în loc să construiască un sistem eficient de prevenţie?
În cazul variolei la ovine şi caprine vorbim despre un virus extrem de rezistent. Comisia Europeană arată că acesta poate rămâne viabil două luni în lână şi până la şase luni în spaţii contaminate. În asemenea condiţii, carantina, dezinfecţia, supravegherea şi controlul mişcării animalelor sunt esenţiale.
DSVSA nu trebuie să ajungă în fermă doar atunci când animalele trebuie sacrificate. Trebuie să fie acolo înainte ca boala să se răspândească.
România are nevoie de un program naţional coerent de prevenţie şi control al bolilor care pot lovi zootehnia: animale identificate, trasabilitate reală, supraveghere epidemiologică, biosecuritate, carantină acolo unde situaţia o impune, dezinfecţie şi control riguros al circulaţiei animalelor.
Problema este cu atât mai evidentă în cazul pestei porcine africane.
De ani de zile, România se luptă cu această boală, dar statul nu are încă o evidenţă suficient de bună a porcilor crescuţi în gospodăriile populaţiei şi a mişcării acestora.
Dacă nu ştii câte animale ai, unde se află şi cum se deplasează, cum pretinzi că poţi controla eficient o epidemie?
Tocmai de aceea AUR a propus o soluţie pentru porcul crescut în gospodărie: stimularea înregistrării animalelor, inclusiv prin acordarea unui sprijin de 20 de euro. Proprietarul este încurajat să declare animalul, iar statul poate să ştie unde sunt efectivele şi să urmărească mişcarea lor atunci când apare un focar.
Nu vrem să scoatem porcul din gospodăria românului. Vrem să protejăm gospodăria românului!
Identificarea şi trasabilitatea înseamnă că, atunci când apare pesta porcină africană, autorităţile pot interveni mai repede şi mai precis, în loc să descopere dimensiunea problemei după răspândirea bolii.
Şi mai există o componentă despre care se vorbeşte prea puţin: medicii veterinari.
Nu putem cere un sistem sanitar-veterinar performant şi, în acelaşi timp, să îi tratăm pe veterinarii care trebuie să îl ţină în picioare ca pe ultima prioritate a statului. Dacă vrem controale, supraveghere, identificarea animalelor şi intervenţie rapidă, medicii veterinari trebuie respectaţi, sprijiniţi şi plătiţi corespunzător pentru activitatea pe care o desfăşoară.
Fermierii români s-au săturat de bâlbâieli şi de intervenţii făcute după ce răul s-a produs.
Conducerea ANSVSA şi Alexandru Bociu trebuie să explice ce strategie naţională au pentru prevenirea şi controlul acestor boli. Nu este suficient să numeri animalele sacrificate după apariţia focarului.
Prevenţia costă întotdeauna mai puţin decât sacrificarea a mii de animale, despăgubirea fermierilor şi pierderea unor pieţe de desfacere.
Dacă PNL continuă să susţină actuala conducere a ANSVSA, atunci trebuie să îşi asume politic şi rezultatele acestei conduceri.
Preşedintele ANSVSA nu este plătit să numere animalele sacrificate după apariţia focarului. Este acolo pentru ca instituţia pe care o conduce să reducă riscul ca asemenea situaţii să se producă şi să limiteze răspândirea lor atunci când apar.
AUR a cerut întotdeauna un sistem simplu şi funcţional: animale înregistrate, trasabilitate, biosecuritate, supraveghere, carantină atunci când este necesară şi veterinari respectaţi şi plătiţi pentru munca lor.
Zootehnia românească nu mai poate fi administrată din criză în criză. Fermierii au nevoie de prevenţie înainte de focar, de autorităţi competente în timpul crizei şi de sprijin real atunci când sunt loviţi. Au nevoie de un plan, nu de încă o improvizaţie!”, a declarat deputatul AUR Ştefăniţă Avrămescu.
Comments are closed