Către: Ministerul Afacerilor Interne, domnului Marian-Cătălin Predoiu, ministru-interimar
De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București
Subiectul întrebării: Statul care și-a abandonat cetățenii – în timp ce România cheltuie miliarde pe apărare, MAI nu poate pune în funcțiune nici buncărele moștenite din comunism. Cine răspunde?
Domnule ministru,
Într-un moment în care războiul se desfășoară la granițele României, în care drone rusești cad pe teritoriul nostru și în care populația este chemată să fie pregătită pentru situații de urgență, propriul raport al Ministerului pe care îl conduceți ne arată o realitate brutală: România nu are unde să-și adăpostească cetățenii.
Din totalul de 5.770 de adăposturi de protecție civilă înregistrate oficial de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, doar 10% sunt complet funcționale, 3.021 sunt parțial funcționale și necesită investiții și reparații, iar 2.176 sunt complet nefuncționale. Și mai șocant: 73% din adăposturi, respectiv 3.711, sunt construite înainte de anul 1990, adică sunt infrastructură din epoca comunistă, lăsată să putrezească timp de 35 de ani sub administrarea unui stat care a preferat să uite de securitatea propriilor cetățeni.
Cifrele reale sunt și mai dramatice decât cele oficiale, spre exemplu, un raport al Curții de Conturi arată că adăposturile special construite pot găzdui cel mult 611.922 de persoane — adică 3,21% din populația României. Chiar dacă am adăuga stațiile de metrou, parcările subterane și galeriile tehnice, capacitatea totală nu ar depăși 989.000 de persoane, adică puțin peste 5% din populația țării, cu alte cuvinte, domnule ministru, în cazul unui atac, 95% dintre români nu ar avea unde să se adăpostească.
Aceasta nu este o problemă moștenită pe care nimeni nu a observat-o, multe dintre adăposturile care figurează în evidențe sunt, în realitate, subsoluri neamenajate, catalogate drept adăposturi doar pentru că așa apar în acte. Numeroase spații nu dispun de dotările minime necesare — sisteme de ventilație funcționale, apă potabilă, toalete sau mobilier adecvat, în timp ce unele au fost transformate în simple spații de depozitare, iar altele sunt complet degradate.
Doar din cele prezentate, succint, până acum, domnule ministru-interimar, ne putem da seama că este vorba despre o neglijență criminală față de siguranța națională, tolerată și perpetuată de fiecare guvern care a trecut prin fruntea acestui minister. Dumneavoastră, domnule Predoiu, conduceți MAI de suficient timp încât să nu mai puteți invoca moștenirea altora – sub mandatul dumneavoastră, România a continuat să fie un stat care trimite cetățenii la război fără să le asigure nici măcar cel mai elementar drept, acela de a se putea adăposti!
Același minister, pe care îl conduceți, care nu a reușit să semneze un contract de 816 milioane de euro pentru înzestrarea forțelor de ordine și apărare nu a reușit nici să revitalizeze buncărele în care ar trebui să supraviețuiască românii în cazul unui atac.
În acest context, vă adresez următoarele întrebări:
- Care este planul și calendarul asumat de Ministerul Afacerilor Interne pentru reabilitarea adăposturilor civile nefuncționale, cu termene clare, bugete alocate și responsabili nominalizați — sau un asemenea plan pur și simplu nu există?
- De ce, în condițiile în care Curtea de Conturi a semnalat această situație catastrofală încă din 2025, nu a fost inițiat niciun program de urgență național pentru reabilitarea infrastructurii de adăpostire, în special în marile orașe și în județele de frontieră?
- Cum explicați faptul că în marile centre urbane precum București, Ilfov și Cluj procesele de inventariere și verificare a adăposturilor nu au fost nici măcar finalizate, deși acestea concentrează cea mai mare parte a populației și sunt ținte prioritare în orice scenariu de atac?
- Ce răspuns oferiți celor 17 milioane de români care nu au loc în niciun adăpost funcțional și care, în cazul unui atac aerian sau al unei situații de urgență majoră, sunt lăsați practic descoperiți de statul român?
Intenționați să solicitați alocări bugetare de urgență pentru acest domeniu și, dacă da, în ce cuantum și cu ce calendar de implementare?

Comments are closed