Către: Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, domnului Dragoș-Nicolae Pîslaru, ministru-interimar
Ministerul Educației și Cercetării, domnului Mihai Dimian, ministru
De la: Doamna Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași
Subiectul întrebării: Clarificări despre aplicarea noii grile de salarizare a personalului din învățământ de la 1 septembrie 2027, ci nu de la 1 ianuarie 2027, ca pentru ceilalți bugetari
Stimați domni miniștri,
Într-o declarație publică din 15 august 2026, ați anunțat că noua grilă de salarizare pentru personalul din învățământ ar urma să se aplice de la 1 septembrie 2027, odată cu începerea anului școlar, iar nu de la 1 ianuarie 2027, recunoscând direct că motivul este unul bugetar, anume, dacă majorările se acordă doar pentru patru luni din 2027, impactul asupra bugetului scade la aproximativ un sfert, ceea ce ar permite prezentarea unei grile mai avantajoase pe hârtie. Cu alte cuvinte, statul propune profesorilor o creștere pe care o amână opt luni tocmai pentru a o putea promite.
Problema de fond, pe care v-o sesizez, atât în calitate de cadru didactic universitar, cât și de Vicepreședinte al Comisiei pentru Învăţământ din Camera Deputaților, este una de tratament egal: pentru marea masă a personalului bugetar noua lege a salarizării ar urma să producă efecte de la 1 ianuarie 2027, în timp ce, pentru personalul din învățământ, de la 1 septembrie 2027, cu alte cuvinte, aceeași lege, același an, dar un decalaj de opt luni aplicat unei singure categorii profesionale. Prin urmare, un profesor ar rămâne, în tot acest interval, cu salariul aflat astăzi în plată, în timp ce colegi din alte sectoare bugetare ar intra pe noile valori cu opt luni mai devreme. Această diferențiere, stimați domni miniștri, nu decurge din natura muncii, ci dintr-o alegere de calendar făcută pentru a proteja bugetul pe seama unei singure profesii.
Miza nu este doar financiară, ci ține de încrederea în cuvântul statului – grila invocată drept „țintă” este cea agreată încă din 2023, astfel că profesorii ar urma să primească, în septembrie 2027, ceea ce li s-a promis cu patru ani înainte, interval în care inflația a erodat deja valoarea reală a acelor sume. Sindicatele din învățământ au respins public propunerea, iar variante anterioare, vehiculate de reprezentanții Guvernului, mergeau chiar spre 1 septembrie 2028 pentru profesori, față de 1 ianuarie 2027 pentru ceilalți. Vă atrag atenția, stimați domni miniștri, că atunci când o măsură reparatorie este întârziată selectiv pentru cei care educă următoarea generație, statul transmite un mesaj despre locul real pe care îl acordă educației, dincolo de declarații! De aceea, aplicarea unei date de start diferite pentru o singură categorie trebuie justificată riguros, cu cifre, nu doar invocată ca soluție bugetară.
Având în vedere cele expuse, domnilor miniștri, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:
- Din ce motive noua grilă de salarizare se aplică personalului din învățământ de la 1 septembrie 2027, iar nu de la 1 ianuarie 2027, ca celorlalte categorii de personal bugetar, și pe ce temei este justificată această diferență de tratament între profesori și restul bugetarilor?
- Care este economia bugetară estimată, în lei, din decalarea aplicării cu opt luni doar pentru personalul din învățământ, și de ce această economie este căutată tocmai în sectorul educației, iar nu printr-o aplicare unitară, la aceeași dată, pentru toți bugetarii?
- Care este pierderea medie, pe cadru didactic și pe niveluri de vechime, rezultată din faptul că majorarea nu se acordă în perioada ianuarie–august 2027, și cum se compară venitul anual al unui profesor în 2027 cu cel al unui bugetar de nivel echivalent din alt sector, care intră pe noua grilă de la 1 ianuarie?
- Cum se împacă această diferențiere cu principiul echității și al tratamentului egal în stabilirea salariilor din sistemul public, consacrat de legislația privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în condițiile în care singura deosebire invocată este momentul aplicării, nu conținutul muncii?
- Ați afirmat că principiul eșalonării nu este acceptat de Comisia Europeană, care cere aplicarea unitară a legii; în ce mod aplicarea de la 1 septembrie 2027 doar pentru învățământ respectă această cerință și există un punct de vedere scris al Comisiei ori al Ministerului Finanțelor pe această soluție?
- Grila prezentată drept „țintă” este cea agreată în 2023; ați analizat erodarea puterii de cumpărare a acelor valori din cauza inflației dintre 2023 și 2027 și intenționați o actualizare a coeficienților, astfel încât profesorii să nu primească în 2027 valori depășite de realitatea economică?
- Ce garanție juridică fermă — dată în textul legii, iar nu prin declarații — există că termenul de 1 septembrie 2027 nu va fi din nou amânat, așa cum s-a întâmplat cu variantele anterioare care mergeau până la 1 septembrie 2028, și ce se întâmplă cu drepturile salariale dacă acordul politic pentru anvelopa de circa 12 miliarde de lei nu este obținut?
Comments are closed