Deputatul AUR Florin Popovici solicită Ministerului Finanţelor şi ANRE audieri imediate şi prezentarea publică a fişe de impact asupra serviciului datoriei publice în contextul riscului existent ca România să fie retrogradată de agenţiile de rating în categoria “junk”. Acesta cere suspendarea listării companiilor de stat strategice şi plafonarea creditelor de angajament, ca măsuri de protecţie în faţa deficitelor şi datoriilor mari care vor scumpi facturile la energie ale românilor.
“Capacitatea de plată a României este evaluată de trei companii private, nealese de nimeni, care ne ţin pe ultima treaptă a categoriei recomandate investiţiilor, la un pas de “junk”, cu perspectivă negativă la toate trei simultan.
Ca suveranist, refuz atât reacţia comodă, cât şi pe cea laşă. Să pretindem că agenţiile nu contează, ori să tăiem din pensii şi investiţii ca să le facem pe plac. Puterea lor vine exclusiv din dependenţa construită de clasa politică: un stat care se împrumută cu peste 10% din PIB anual atârnă de judecata lor. Nu suntem victimele unei conspiraţii externe, ci prizonierii propriilor deficite.
Retrogradarea ar declanşa două mecanisme automate. Întâi, vânzarea forţată: fondurile obligate prin statut să deţină doar titluri din categoria recomandată ar vinde, scumpind întreaga datorie în valută, inclusiv cele 16,68 miliarde de euro angajate prin SAFE. Apoi, plafonul suveran: Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz şi Transgaz ar cădea automat sub ratingul statului, fiind penalizate nu pentru ce fac ele, ci pentru ce face statul care le deţine.
De aici, drumul până în factura românului este scurt şi automat. ANRE calculează tariful de reţea pornind de la costul capitalului, care încorporează prima de risc de ţară: creşterea acestuia de la 7,5% la 9,5% urcă preţul energiei cu 13-15%, o taxă pe care nu o votează nimeni în Parlament.
De ce am ajuns aici? Din analiza realizată în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci asupra Bugetului pe 2026 rezultă circa 185,2 miliarde de lei ipotecaţi prin credite de angajament neacoperite cu credite bugetare, cu scadenţe pe 2027-2029: nu suntem penalizaţi pentru ce cheltuim, ci pentru ce am promis fără să avem. Se adaugă împrumutul SAFE pe 45 de ani, cu un cost total de circa 30 de miliarde, contractat fără fişă de impact şi fără avizul Consiliului Fiscal. Iar cazul Iernut, un grup de 430 MW blocat de peste zece ani, deşi finanţarea era nerambursabilă şi absorbţia PNRR de circa 61% arată boala reală: un stat capturat nu construieşte nimic nici măcar când capitalul este gratuit. Retrogradarea ar fi doar simptomul.
Aspectul cel mai grav acum urmează. Guvernul pregăteşte listarea companiilor de stat exact în anul în care o retrogradare le-ar prăbuşi evaluarea. Aceasta nu este reformă, ci lichidare la preţ de avarie: aceleaşi fonduri obligate să ne vândă obligaţiunile ar cumpăra apoi, cu discount, acţiunile companiilor noastre strategice. Nu ne opunem listării ca principiu, ci listării fără instrumentele pe care Franţa, Germania, Italia şi Polonia le aplică deja, fără a fi acuzate de extremism: fond suveran românesc după model norvegian, Pilon III intern investit în companii autohtone, plafonarea capitalului extern în sectoarele critice şi renegocierea jaloanelor PNRR care impun listări obligatorii. Aceasta este Europa naţiunilor: nu ieşirea din Europa, ci intrarea în ea cu demnitatea unui stat care îşi apără poporul.
Solicit, în consecinţă, prezentarea de către Ministerul Finanţelor, în Comisia pentru buget, a fişei de impact asupra serviciului datoriei publice, defalcată pe ani şi incluzând scenariul retrogradării cu impactul tarifar aferent; audierea Ministerului Finanţelor şi a ANRE, pentru a se stabili public cât din factura fiecărui român este primă de risc de ţară; plafonarea prin lege a raportului dintre creditele de angajament şi creditele bugetare, la fiecare ordonator principal; şi suspendarea listării activelor strategice până la ieşirea din perspectiva negativă şi constituirea fondului suveran românesc.
Un stat retrogradat la “junk” revine, de regulă, abia în cinci-zece ani. Suveranitatea nu se măsoară în lozinci, ci în indicatori bugetari: fiecare punct de deficit nejustificat este suveranitate cedată, iar fiecare miliard împrumutat fără fişă de impact, o decizie mutată de la Parlament la un comitet de rating din străinătate.
Voi cere cifrele şi documentele până când românii vor şti exact cât plătesc, cui şi pentru greşelile cui”, a declarat deputatul AUR, Florin Popovici.
Comments are closed