Deputatul AUR Eduard Koler acuză guvernul condus de Ilie Bolojan că a declanșat cel mai agresiv atac împotriva capitalului românesc din întreaga perioadă postdecembristă, deși firmele românești susțin majoritatea economiei reale, generează peste jumătate din cifra de afaceri a țării și asigură două treimi din locurile de muncă din sectorul privat.
„În toată istoria postdecembristă a României nu a existat un guvern care să acționeze mai agresiv împotriva capitalului românesc decât guvernul lui Ilie Bolojan.
Și asta în condițiile în care chiar datele economiei reale demonstrează că România încă mai stă în picioare datorită antreprenorului român, nu datorită birocraților de partid și nici corporațiilor protejate politic.
Problema este că acest guvern nici măcar nu pare să înțeleagă economia pe care o administrează.
La finalul lui 2024, România avea aproximativ 917.000 de companii active, cu 4,05 milioane de angajați și o cifră de afaceri cumulată de 528 de miliarde de euro. Dintre acestea, peste 863.000 erau firme cu capital integral românesc. Adică peste 94% din toate companiile din țară.
Companiile cu capital majoritar străin reprezentau doar 5,2% din total, aproximativ 48.000 de firme.
Companiile de stat? Sub 1% din totalul economiei.
Și acum vine partea pe care propaganda „reformatorilor” o ascunde. Capitalul privat românesc produce 279 de miliarde de euro cifră de afaceri. Adică aproximativ 53% din întreaga economie nefinanciară a României.
Companiile străine produc aproximativ 215 miliarde de euro, adică puțin peste 40%, iar companiile de stat doar 18 miliarde.
Dar adevărata bombă este la profit.
Din peste 35 de miliarde de euro profit net cumulat al economiei românești, aproape 25 de miliarde provin de la firmele private românești. Adică 71% din profitul economiei vine de la capitalul românesc.
Companiile străine, deși controlează peste 40% din cifra de afaceri, declară doar aproximativ 22% din profitul total.
Restul se evaporă elegant prin optimizări fiscale, tranzacții intragrup și mecanisme pe care statul român se face că nu le vede.
Și mai există o cifră devastatoare pentru propaganda anti-antreprenor român.
2,7 milioane de oameni lucrează în firme cu capital privat românesc.
Adică exact două treimi din salariații economiei reale.
Companiile străine angajează aproximativ 1,07 milioane de oameni, iar companiile de stat doar aproximativ 200.000.
Cu alte cuvinte, antreprenorul român ține efectiv România în viață. El produce majoritatea profitului. El angajează majoritatea oamenilor. El susține consumul, taxele, salariile și mare parte din bugetul acestei țări.
Și exact pe el l-a lovit guvernul Bolojan.
TVA mărit. Taxe pe proprietate mărite. Impozitul pe dividende urcat la 16%. Consum sufocat. Capital românesc decapitalizat.
În schimb, marile corporații externe sunt tratate ca parteneri strategici ai statului. Unele primesc acces direct la Palatul Victoria. Altele primesc contracte, lobby instituțional și piețe pregătite politic.
Iar în paralel începe și lichidarea activelor strategice ale statului român.
Hidroelectrica, cea mai profitabilă companie românească, este împinsă spre vânzare prin mecanisme de tip ABB, adică exact varianta prin care acțiuni valoroase pot ajunge cu discount la investitori „strategici”. În condițiile în care o listare normală ar genera probabil suprasubscrieri uriașe.
Romgaz este pregătit pentru aceeași schemă exact înainte ca exploatarea Neptun Deep să înceapă să producă efectiv bani. Adică înainte ca România să monetizeze cel mai important zăcământ de gaze din Europa.
Mai mult, guvernul a semnat pe 15 ani un contract privind exploatarea petrolului și gazelor către OMV, în condiții pe care românii nu le cunosc nici acum. Contract secretizat. Fără transparență. Fără dezbatere publică.
Singura informație livrată populației este că redevențele au fost „majorate cu 40%”.
40% din aproape nimic înseamnă tot aproape nimic.
România a pornit de la redevențe de aproximativ 3,5%, iar după „marea negociere” ar fi ajuns spre 4,9%. În timp ce alte state europene își protejează resursele cu redevențe de două sau trei ori mai mari.
Același model apare și în programul SAFE, unde aproape 70% din bani merg către Rheinmetall și industria germană. România nu este contractor principal. România este subcontractor pe propria piață.
De ce nu putea Romarm să fie contractor principal și să subcontracteze? De ce Șantierul Naval Mangalia nu putea lua contractele și să dea componente către parteneri externi? De ce mereu marile contracte trebuie controlate din afară?
Pentru că acest guvern nu are o viziune economică națională.
Are o mentalitate de administrație colonială.
Și exact de aceea România arată astăzi ca o economie în care capitalul autohton produce majoritatea bogăției, dar este tratat de propriul stat ca inamicul principal.
Și peste toate acestea mai apare și nota de plată pentru propriile lor rețele de influență.
500 de milioane de euro către frații Micula.
Acum înțelegem de ce alergau disperați prin Parlament după parlamentari care să nu voteze moțiunea. Nu mai era vorba doar despre putere politică. Era vorba despre supraviețuirea unui întreg sistem de interese, contracte și obligații care gravitează în jurul acestui guvern.
Nu au reformat nimic. Nu au redus sinecurile. Nu au restructurat serios aparatul birocratic. Nu au eliminat privilegiile.
Au schimbat doar clientele.
În schimb, au crescut taxele, au blocat consumul și au început pregătirea vânzării ultimelor active strategice ale statului român.
Iar peste toate acestea încearcă să lipească eticheta de „salvatori” și „reformatori”.
Dacă România mai este „reformată” în ritmul acesta încă câțiva ani, nu vom mai avea ce salva. Vom deveni o țară fără capital românesc puternic, fără control asupra resurselor și fără capacitatea de a decide singură pentru propriul interes.
Nu. Acesta nu este un guvern reformator.
Este cel mai prădător guvern din istoria postdecembristă a României”, a declarat deputatul AUR, Eduard Koler.
Comments are closed