Adresată: Domnului Ilie Bolojan, prim-ministru, ministru interimar al Energiei
De către: Deputat Veronica Grosu
Circumscripția electorală nr.35, Suceava
Obiectul interpelării: România plătește dobânzi de 1 mld. de euro pe lună! Ce soluții aveți?
Domnule Prim-Ministru,
România trebuie să plătească anul acesta dobânzi de 12 miliarde de euro, ceea ce
înseamnă 1 miliard de euro pe lună. Cu această sumă s-ar fi putut construi autostrăzi, spitale,
drumuri, şcoli și ar fi putut fi actualizate salariile și pensiile cu rata inflației. Impozitele stabilte
suplimentar în ultimii doi ani ar fi putut fi evitate și drept consecință companiile private să aibă
posibilitatea să actualizeze remunerația muncii și în mediul privat. România nu a învățat nimic
din tăierea salariilor cu 25% inițiată de Traian Băsescu și executată de Emil Boc-PNL în timp
ce plase cu bani se strângeau în biroul Elenei Udrea iar băieții deștepți din energie acționau sub
bagheta ministrului Radu Berceanu-PNL.
România va plăti în acest an 60 miliarde lei dobânzi. În bugetul de stat reprezintă a 4
sumă bugetată în România după Ministerul Finanțelor 112,5 mld lei, Ministerul Muncii 91,8
mld lei și Ministerul Educației 64,8 mld lei, mult înaintea Ministerului sănătății cu 22,7 mld lei,
al Ministerului Dezvoltării cu 22,8 mld lei și al Ministerului Transporturilor cu 42 mld lei.
Suma care revine costului cu dobânzile este de aproximativ 3% din PIB (60 mld lei).
Această alocare este nenegociabilă, cea ce înseamnă că este o cheltuială foarte
costisitoare. Explicaţia constă în faptul că dobânzile trebuie plătite în primul rând, creditorii
trebuie plătiţi pentru banii pe care ni i-au împrumutat. Când se vorbeşte de aducerea deficitului
sub 3% trebuie să se aibă în vedere că numai dobânzile plătite sunt de 3%. La momentul când
România se va conforma deficitului impus de UE de 3% din PIB, noi vom fi practic la zero.
Lipsa voinței politice de a reduce cheltuielile statului va însemna alocarea în 2027 a
unor sume din ce în ce mai mari pentru plata dobânzilor, şi toate acestea se pot întâmpla numai
în lipsa unor reforme autentice, deoarece va fi nevoie de noi împrumuturi. În acest an, de
exemplu, statul se va împrumuta cu circa 50 de miliarde de euro.
Dobânzile sunt în prezent o piatră de moară legată de gâtul finanţelor ţării, acţionând ca
o frână în calea dezvoltării. Acestea consumă banii care puteau fi folosiţi la investiţii. Totodată
aceste dobânzii fac ca nevoia de alte împrumuturi să crească.
Pentru a ieși din această paradigmă este nevoie de un plan realist de reducere a
cheltuielilor publice și renunțarea la sinecurile clasei politice și la alimentarea grupurilor de
interese de la bugetul de stat . Este nevoie ca viitoarele împrumuturi să fie direcţionate către
investiţii productive care-şi vor returna singure datoriile. Nici un împrumut pentru consum
trebuie să fie deviza României pentru următorii ani. Nici o sumă cheltuită pentru alimentarea
grupurilor de interese transpartinice.
Față de această situație vă adresez următoarea interpelare: Credeți că România poate ieși din
această paradigmă a dobânzilor cu aceiași oameni care au creat-o ? La ce dată veți reduce
cheltuielile statului? Vă veți da demisia pentru ca România să aibă șansa unui nou început?
Comments are closed