Către: Agenția Națională de Integritate
În atenția: Domnului Vicepreședinte Bogdan Alexandru STICLOSU,
De către: Florin-Cornel POPOVICI, deputat
Circumscripția electorală: nr. 37, Timiș
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Obiectul: Obstrucționarea controlului parlamentar, afirmații instituționale contradictorii și riscul sistematic de prescripție a faptelor de integritate la nivelul conducerii instituțiilor de audit public; cererea de inventariere a lucrărilor ANI cu risc de prescripție și a măsurilor concrete luate pentru prevenirea acesteia
Stimate Domnule Vicepreședinte,
În aplicarea art. 111 din Constituția României, art. 34 lit. d) și i) din Legea nr. 96/21 aprilie 2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, a Regulamentului Camerei Deputaților aprobat prin Hotărârea nr. 8 din 24 februarie 1994, republicat, și având în vedere atribuțiile ce îmi revin în exercitarea mandatului de deputat în Parlamentul României, membru al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, formulez prezenta întrebare prin care vă solicit să îmi comunicați următoarele lămuriri:
I. Contextul interpelării
Prezenta se fundamentează pe analiza corespondenței oficiale desfășurate între Agenția Națională de Integritate, Sindicatul Național al Auditorilor Publici Externi din România (SNAPER) și Parlamentul României în perioada 22 august 2024 – 27 februarie 2026, pe cazul Camerei de Conturi Vrancea și pe cazurile conexe (Bîrsășteanu Florică, Bobe Ioan, Surăianu N. Nelu Năstase, Mușat Marian). Corespondența documentează o serie de contradicții instituționale grave care ridică probleme privind modul în care ANI își exercită atribuțiile de evaluare a integrității și privind respectarea rolului constituțional al Parlamentului de control asupra autorităților administrative autonome.
Semnalez, în mod prealabil, că subsemnatul cunoaște situația din două perspective instituționale complementare: în calitate de Vicepreședinte SNAPER, semnatar al sesizării adresate ANI la 22 august 2024 privind conducerea Camerei de Conturi Vrancea, și în calitate de deputat, autor al interpelărilor parlamentare formulate începând cu martie 2025 pe aceleași situații. Această dublă perspectivă permite constatarea că ANI a tratat cele două tipuri de solicitări în moduri procedural diferite, deși vizau obiectiv aceeași realitate de fapt și aceleași persoane.
Prezenta întrebare este depusă simultan cu o Întrebare parlamentară distinctă referitoare la cazul domnului Sorin Mihai Grindeanu (răspunsul ANI nr. 3064/G/II/17.02.2026). Cele două documente formează un ansamblu probator coerent.
a) Prin adresa nr. 14037/22.10.2024, semnată de Agenția Națională de Integritate ca răspuns la sesizarea SNAPER din 22.08.2024, ANI a recunoscut în scris existența unei situații de incompatibilitate privind funcțiile de director și director adjunct ale Camerei de Conturi Vrancea. Citez textual din pagina 4, punctul 1, al răspunsului ANI:
„Din cele expuse de dumneavoastră și din interpretarea sistematică a prevederilor legale incidente, opinăm că exercitarea funcției de director și director adjunct al Camerei de Conturi Vrancea și exercitarea în mod direct sau prin persoane interpuse de activități de comerț este de natură să genereze o situație de incompatibilitate, potrivit art. 22 lit. c) din Codul de conduită etică și profesională a personalului Curții de Conturi.”
Imediat după această recunoaștere, în același document, ANI a refuzat însă declanșarea procedurii de evaluare, invocând lipsa numelor expres ale persoanelor vizate. Între aceste două poziții ale ANI există o contradicție logică fundamentală: dacă Agenția a recunoscut existența unei situații de incompatibilitate privind directorul și directorul adjunct al unei structuri teritoriale precise, atunci Agenția cunoștea în mod necesar identitatea acestor persoane – identitate care este publică, afișată pe site-ul oficial al Curții de Conturi a României, verificabilă instant. O autoritate administrativă care recunoaște existența unei situații de incompatibilitate nu poate, simultan, să se prevaleze de necunoașterea persoanelor vizate de acea incompatibilitate – cele două afirmații nu pot fi adevărate în același timp.
b) În răspunsurile transmise ulterior Camerei Deputaților (nr. 17476/04.12.2025, nr. 722/27.02.2026 și nr. 1173/27.02.2026), ANI a susținut repetat că sesizarea SNAPER din 22.08.2024 „nu indica numele persoanelor reclamate”. Această afirmație este contrazisă de conținutul real al sesizării: aceasta identifică direct „Camera de Conturi Vrancea” și funcțiile de „director și director adjunct”, face trimitere expresă la comunicatul public SNAPER din 01.07.2024 care conține numele complete, și invocă Legea nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor de interes public – cadru normativ care permite deducerea identității din context tocmai pentru protejarea avertizorului. Mai mult, ANI a răspuns sesizării și a formulat recunoașterea incompatibilității în același document; dacă sesizarea ar fi fost insuficientă prin lipsa numelor, cum s-a putut produce recunoașterea juridică a incompatibilității?
c) Între recunoașterea scrisă a incompatibilității (22.10.2024) și deschiderea efectivă a lucrărilor de evaluare pe Surăianu N. Nelu Năstase și Mușat Marian (15.04.2025, conform comunicării oficiale ANI prin adresa nr. 722/27.02.2026) au trecut aproape șase luni. În acest interval, ANI ar fi putut declanșa evaluarea din oficiu, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. Deschiderea lucrărilor la 15.04.2025 nu a survenit spontan, ci a fost declanșată de transmiterea prin Camera Deputaților, la 19.03.2025, a adresei nr. 4478 care conținea numele expres. Cu alte cuvinte, ANI a așteptat o cale procedurală ocolită – prin Parlament – pentru a putea pretinde retroactiv că doar atunci a aflat ceea ce, de fapt, recunoscuse deja în scris cu șase luni mai devreme.
d) Cazul Bobe Ioan (fost și actual director al Camerei de Conturi Constanța) oferă un al doilea pattern ilustrativ: la 16 septembrie 2024, publicația Dobrogea Live a publicat articolul „CERONAV, reprezentat în Austria de o persoană intrată în atenția Agenției Naționale de Integritate”, care conține declarația oficială transmisă de ANI publicației: „va efectua evaluarea respectării regimului juridic al incompatibilităților de către Bobe Ioan, funcționar public la Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Constanța”. ANI a comunicat public, nominal și fără restricții, numele persoanei evaluate și obiectul evaluării. Un an și jumătate mai târziu, în februarie 2026, aceeași ANI invocă principiul confidențialității instituit de art. 8 alin. (5) și art. 15 din Legea nr. 176/2010 pentru a refuza Parlamentului informații de aceeași natură. Fie ANI a încălcat confidențialitatea în septembrie 2024, fie o invocă abuziv în februarie 2026 – a treia variantă nu există logic.
e) Duratele lucrărilor de evaluare aflate pe rolul Inspecției de Integritate pentru cele patru cazuri, calculate de la data deschiderii (comunicată prin adresa ANI nr. 722/27.02.2026) până la 27 februarie 2026, sunt următoarele: Bîrsășteanu Florică – lucrare deschisă la 20.06.2023, 32 luni „în lucru”; Bobe Ioan – lucrare deschisă la 30.08.2024, 18 luni „în lucru”; Surăianu N. Nelu Năstase și Mușat Marian – lucrări deschise la 15.04.2025, 10 luni „în lucru”. Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, activitatea de evaluare se efectuează pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice și în decursul a 3 ani după încetarea acestora. Pentru fiecare dintre cele patru cazuri există un termen obiectiv după expirarea căruia ANI pierde competența de a constata incidentul de integritate – cu precădere pentru cazurile Bîrsășteanu și Bobe, unde faptele datează din 2023–2024, riscul de prescripție devine iminent.
f) Prin Decizia civilă nr. 131 din 30 ianuarie 2025 (hotărâre definitivă, ECLI:RO:CATIM:2025:031.000131), Curtea de Apel Timișoara a analizat modul în care ANI răspunde solicitărilor formulate de instituțiile publice și a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că ANI are obligația legală de a răspunde la solicitările formulate de instituții publice în exercitarea atribuțiilor lor de control, iar pattern-ul de tergiversare – cu termene de răspuns între 6 luni și 2 ani – caracterizează activitatea ANI în relația cu instituțiile de control. Aceste principii de drept se aplică cu atât mai mult în cazul interpelărilor parlamentare.
II. Întrebări
În lumina celor expuse, vă solicit să îmi comunicați următoarele:
1. Confirmați sau infirmați că, prin adresa nr. 14037/22.10.2024, Agenția Națională de Integritate a recunoscut în scris existența unei situații de incompatibilitate privind funcțiile de director și director adjunct ale Camerei de Conturi Vrancea, prin raportarea la art. 22 lit. c) din Codul de conduită etică și profesională a personalului Curții de Conturi?
2. Dacă răspunsul la întrebarea nr. 1 este afirmativ, explicați motivul pentru care ANI nu a declanșat din oficiu, la momentul respectiv (octombrie 2024), procedura de evaluare prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, deși avea recunoașterea juridică a incompatibilității și deși identitatea persoanelor vizate era publică și verificabilă prin simpla consultare a site-ului oficial al Curții de Conturi a României.
3. Explicați contradicția textuală dintre recunoașterea incompatibilității prin adresa nr. 14037/22.10.2024 și afirmațiile ulterioare ale ANI, transmise Parlamentului prin adresele nr. 17476/04.12.2025, nr. 722/27.02.2026 și nr. 1173/27.02.2026, conform cărora sesizarea SNAPER „nu conținea numele persoanelor reclamate”. Cum poate ANI recunoaște o incompatibilitate concretă fără a cunoaște identitatea persoanelor a căror situație o califică juridic?
4. Explicați contradicția dintre declarația publică transmisă de ANI publicației Dobrogea Live la 16 septembrie 2024 – prin care era comunicat public numele domnului Bobe Ioan și obiectul evaluării – și invocarea, un an și jumătate mai târziu, a principiului confidențialității în fața Parlamentului pentru a refuza furnizarea acelorași categorii de informații. Care este temeiul juridic al aplicării selective a confidențialității?
5. Pentru fiecare dintre cele patru cazuri aflate pe rolul Inspecției de Integritate – Bîrsășteanu Florică (lucrare deschisă la 20.06.2023), Bobe Ioan (30.08.2024), Surăianu N. Nelu Năstase (15.04.2025) și Mușat Marian (15.04.2025) – comunicați: (a) data estimată a împlinirii termenului de prescripție prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010; (b) măsurile concrete luate pentru a asigura finalizarea evaluării înainte de împlinirea acestui termen; (c) situațiile de suspendare sau întrerupere a termenului, dacă au existat, cu precizarea cauzei.
6. Care este durata medie actuală a lucrărilor de evaluare aflate pe rolul Inspecției de Integritate, calculată pe totalitatea lucrărilor deschise de la 1 ianuarie 2023 până la 31 decembrie 2025, distinct pentru fiecare categorie de persoane evaluate (demnitari, funcționari publici cu funcții de conducere, auditori publici externi, alte categorii)?
7. Câte dintre lucrările de evaluare aflate actualmente pe rolul Inspecției de Integritate se apropie, la data prezentei interpelări, la mai puțin de 6 luni de împlinirea termenului de prescripție prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010? Vă rog să comunicați numărul exact și, fără indicarea numelor persoanelor vizate, repartizarea acestora pe categorii de funcții publice.
8. Care este numărul total de lucrări de evaluare care, în perioada 2020–2025, au fost închise fără finalizare formală ca urmare a împlinirii termenului de prescripție prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010? Pentru fiecare an al perioadei solicitate, vă rog să indicați numărul lucrărilor prescrise distinct pe categorii de funcții publice.
9. În cazul în care, pentru oricare dintre cele patru cazuri enumerate la pct. 5, termenul de prescripție se împlinește fără finalizarea evaluării, cine răspunde instituțional și individual pentru această situație? Care sunt procedurile interne de control și responsabilizare pentru inspectorii de integritate care nu finalizează lucrările în termen rezonabil?
10. Având în vedere principiile de drept stabilite prin Decizia definitivă nr. 131/2025 a Curții de Apel Timișoara privind pattern-ul de tergiversare confirmat juridic la nivelul ANI, care sunt măsurile administrative concrete pe care le-ați dispus, în calitate de Vicepreședinte al Agenției, pentru a asigura alinierea procedurilor interne la principiile jurisprudențiale stabilite de instanța de apel?
11. Pentru cazul Camerei de Conturi Vrancea specific: care este motivul obiectiv pentru care între recunoașterea în scris a incompatibilității (22.10.2024) și deschiderea lucrărilor de evaluare (15.04.2025) au trecut aproape șase luni, într-o situație în care ANI avea atât competența de auto-sesizare, cât și informațiile suficiente pentru identificarea persoanelor vizate?
12. În măsura în care, ca urmare a prezentei interpelări, ANI își revizuiește pozițiile exprimate în corespondența anterioară cu Parlamentul și recunoaște oficial că sesizarea SNAPER din 22.08.2024 conținea elemente suficiente pentru identificarea persoanelor vizate, vă angajați să comunicați această recunoaștere Camerei Deputaților printr-un răspuns distinct, cu precizarea consecințelor administrative și procedurale care decurg din această recunoaștere?
III. Motivare
Prezenta întrebare este motivată de necesitatea asigurării controlului parlamentar asupra eficienței și integrității funcționării Agenției Naționale de Integritate, autoritate administrativă autonomă aflată sub controlul Parlamentului României conform art. 111 din Constituție. Elementele de fapt documentate în capitolele anterioare – recunoașterea scrisă a incompatibilității urmată de refuzul auto-sesizării, aplicarea selectivă a confidențialității, durate extreme ale lucrărilor de evaluare cu risc iminent de prescripție – ridică probleme fundamentale care depășesc cadrul administrativ individual și afectează însăși credibilitatea instituțională a ANI ca autoritate de integritate.
Pattern-ul descris coincide, de altfel, cu cel constatat și sancționat prin Decizia definitivă a Curții de Apel Timișoara nr. 131/2025 privind relația ANI cu Curtea de Conturi. Faptul că, un an mai târziu, același pattern este documentabil în relația ANI cu Parlamentul și cu SNAPER demonstrează că hotărârea judecătorească definitivă nu a fost urmată de o corecție instituțională reală, ci că modul de funcționare al ANI rămâne nemodificat – în special pentru cazurile care vizează persoane din vârful instituțiilor publice de audit.
Întrebarea fundamentală care se ridică este aceea dacă tergiversarea lucrărilor de evaluare la nivelul ANI nu produce, de facto, efectul unei amnistii administrative pentru persoanele vizate, prin împlinirea termenului de prescripție înainte de finalizarea procedurii. Contribuabilii români au dreptul să știe câte lucrări de integritate au fost închise prin prescripție în ultimii cinci ani, iar Parlamentul României are datoria constituțională de a afla dacă instituția pe care a creat-o pentru asigurarea integrității își îndeplinește rolul pentru care a fost înființată sau dacă, dimpotrivă, funcționează ca un filtru de protecție selectivă.
Subliniez că prezenta întrebare nu solicită declanșarea unor noi evaluări în sensul Legii nr. 176/2010, ci răspunsuri factuale, motivate și documentate la întrebări care privesc modul de funcționare și responsabilitatea instituțională a ANI. Conform propriei doctrine ANI exprimate prin adresa nr. 17476/04.12.2025, acest tip de solicitare intră în competența departamentului juridic și nu poate fi opus cu invocarea lucrărilor în curs de soluționare la Inspecția de Integritate.
Comments are closed