În timp ce PSD și USR continuă certurile de fațadă, cu toate că fac parte din aceeași formulă de guvernare, românii sunt cei care suportă consecințele directe ale incompetenței executive. Un exemplu concret și grav este situația proiectului barajului de la Mihăileni, un proiect strategic început acum mai bine de 30 de ani. Zilele trecute, acest proiect a fost respins în instanță, după ce a fost contestat de mai multe ONG-uri pentru așa-zise motive de mediu. Vorbim despre o amenajare hidrotehnică importantă pentru protecția împotriva viiturilor și producerea de energie hidro.
Reamintim faptul că doamna Diana Buzoianu, actualul ministru al Mediului din partea USR, provine din zona acestui tip de organizații pe care le-a și susținut, pe parcursul timpului, atât dumneaei cât și partidul din care face parte. Ne aflăm într-o etapă în care, din cauza nepăsării accentuate a guvernelor PSD-PNL, avem proiecte care au fost nefuncționale ani la rând. Iar acum, aceiași oameni care s-au perindat în diferite funcții, vin și cer socoteală doamnei Diana Buzoianu, ministrul USR care a acționat mai degrabă ca un reprezentant al ONG-urilor, și nicidecum ca un apărător al intereselor României și al românilor. Iar barajul de la Mihăileni este un exemplu elocvent. Cunoaștem foarte bine faptul că întregul mandat de ministru al doamnei Buzoianu este marcat de scandaluri privind barajele României. Ne amintim dezastrul de la Paltinu și modul în care doamna ministru a pasat răspunderea și chiar a întârziat în mod deliberat demersurile. Ne amintim și toate discuțiile din jurul barajelor Vidraru și Siriu. Iar modul deficitar în care a gestionat toate aceste situații s-a tradus în adoptarea unei moțiuni de cenzură împotriva dumneaei.
Am auzit-o pe doamna ministru, în cazul barajului de la Mihăileni, cum s-a detașat de orice răspundere, spunând că este vorba despre o decizie a instanței și că nu putea face nimic în acest sens. Ceea ce este, în esență, corect. Doar că doamna Diana Buzoianu era direct responsabilă să se asigure că proiectul îndeplinește toate formalitățile legale pentru implementare. Și tocmai de aceea, este legitim să ne întrebăm care este viziunea dumneaei pe viitor. De luni bune de zile asistăm la un joc de rol în care ministrul Mediului se scuză, ne justifică faptul că este mereu absolvită de orice fel de vină și aruncă răspunderea pe alte persoane.
România nu poate continua în acest fel. Ne aflăm la o răscruce de drumuri în care trebuie să alegem dacă vrem să continuăm implementarea măsurilor nebunești promovate de ideologia verde de mediu, care vor închiderea amenajărilor hidrotehnice sub pretextul de a lăsa liber cursul apelor, sau urmărim interesul național din punctul de vedere al alimentării cu apă potabilă, al energiei hidro și al protecției vieților și agoniselilor cetățenilor care de luni bune de zile sunt expuși în fața unor intemperii dacă nu există astfel de amenajări.
Comments are closed