Adresată de către domnul senator Adrian Costea în ședința Senatului din data de 09.06.2021.
Stimați colegi,
România cunoaște o veche și îndelungată tradiție în ceea ce privește formele de asociere și cooperare din domeniul agriculturii și nu numai. Ideile cooperatiste au pătruns în Țările Române după revoluția de la 1848, prin intermediul unor intelectuali români instruiți în Occident și apoi adaptate treptat realităților unui spațiu care cunoscuse destul de târziu dezvoltarea relațiilor capitaliste.[1] Erau cunoscute sub numele de obști, formă tradițională românească de organizare a proprietății private și colective.
Una dintre percepțiile eronate este aceea prin care cooperația este asociată în mod exclusiv cu perioada regimului comunist. Cooperativele capitaliste au un mod de funcționare total diferit: funcționează după principiul respectării democrației economice. Modul prin care profitul este distribuit membrilor cooperatori cu drept de vot a dat naștere unei doctrine economice numită distributism, văzut ca pe o “a treia cale”, considerată în perioada interbelică o cale de mijloc între capitalism și socialism.[2]
Voi continua cu o scurtă trecere în revistă a principalelor repere cronologice privind istoria cooperației în spațiul românesc: primele forme de asociere și cooperare au apărut în sistemul bancar și au venit în sprijinul țăranilor împroprietăriți în urma reformei agrare de la 1864, dublate de intervenția statului român care înființa în anul 1873 Creditul Funciar Rural, iar în 1881 Casele de Credit Agricol. Toate acestea aveau scopul de a acoperi nevoia de credit a micilor agricultori pentru achiziționarea de unelte și animale.
Cooperativele de producție, aprovizionare și consum sunt legiferate de Codul Comercial din anul 1887, care pentru prima oară definea modul de constituire și organizare a acestora; principii ce vor fi menținute în legile speciale ale cooperației din anii 1903( Legea asupra băncilor populare sătești și a Casei lor centrale),1929 (Legea nouă pentru organizarea cooperației) și 1935 (Legea pentru organizarea cooperației, cu modificările ulterioare din anii 1938, 1940 și 1941). Având un cadru legislativ favorabil, formele de asociere și cooperare se vor extinde pe întreg teritoriul țării după primul război mondial. Tot istoria ne spune că în perioada interbelică erau implicați câteva milioane de români în sectorul cooperatist, conform statisticilor prezentate în anul de vârf al economiei românești, respectiv 1938.
Mai mult decât atât, mișcarea cooperatistă interbelică se bucura în societatea românească de un curent de opinie favorabil. Dau citire unui pasaj din presa vremurilor: ˶Vremurile pe cari le trăim sunt grele și oameni caută pe cât este posibil, să le facă față. Lupta în grup este mai ușoară; de aci necesitatea cooperării, care în ultima vreme a luat o mare desvoltare și la noi. Cooperația sub orice formă a dat roade îmbelșugate și multe nevoi au fost înlăturate prin faptele unite ale tuturora”, titra publicația Gazeta Ialomițenilor în iunie 1939.
Anihilate și naționalizate de regimul comunist, cooperativele capitaliste au reapărut, timid, după 1990. Individualismul manifestat de români o dată cu revenirea la o economie de piață s-a dovedit a fi o strategie lipsită de perspective în condițiile unor schimbări profunde în peisajul economiei mondiale și existenței unor modele de succes privind cooperația în state dezvoltate precum Italia, Germania, Spania sau Statele Unite. Prin urmare, după o perioadă de con de umbră, este adoptată o Lege a Cooperației în anul 2004, modificată în 2020.
Cu toate aceastea, pentru un sistem cooperatist de succes și un cadru legislativ adecvat formelor de asociere și cooperare din agricultură, este nevoie de dialog permanent cu specialiști și mai ales cu cei implicați în fenomen. Acestea fiind spuse, pe viitor voi reveni și cu alte declarații politice care să prezinte beneficiile cooperației capitaliste și ale doctrinei distributiste, fiind un proiect politic pe care mi l-am asumat încă de acum șapte ani, când cercetam cu interes arhivele cooperativelor și băncilor populare interbelice.
Cu respect,
Senator Adrian Costea, Grupul Parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor
[1] https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/miscarea-cooperatista-interbelica-studiu-de-caz-judetul-ialomita
Nu există răspunsuri