Adresată de către senator: Sorin Lavric
Circumscripția electorală: nr. 29 – Neamț
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Titlul declarației politice: Deținutul politic Liviu Galaction
Sfântul preot Liviu Galaction s-a născut în 16 mai 1898, în localitatea Cristian, din județul Brașov. Tatăl său, Nicolae Munteanu, învățător, iar mama sa Maria, casnică, au dat naștere la șase copii, dintre care Liviu Galaction a fost al doilea.
Periplul său academic a început la școala românească din Cristian, întemeiată și condusă de tatăl său, apoi a urmat Liceul Andrei Șaguna din Brașov, Institutul Teologic din Sibiu, obținând în anul 1923 titlul de doctor în teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cernăuți, iar în anul următor tânărul Liviu-Galaction a fost chemat să predea la noua înființată Academie Teologică din Cluj, unde a fost profesorul cu cea mai lungă activitate, ajungând chiar rectorul ei.
Cei care l-au cunoscut mărturiseau că era „profesorul desăvârșit, care știe să fie față de studentul său, în același timp, părinte și frate; să fie dascăl și părtaș la știință și la neștiință”.
În timpul ocupației hortiste a Ardealului de Nord, Părintele, arătând mult curaj, nu a părăsit Clujul, ci a rămas împreună cu Episcopul Nicolae Colan, ca să insufle speranță românilor transilvăneni asupriți. Chiar și în anii grei ai prigoanei, nu i-a sprijinit doar pe cei de un neam cu el. Se cunoaște îndeobște cum Părintele i-a ajutat chiar și pe trei tineri evrei să scape de deportare.
După eliberarea Ardealului de Nord, greutățile nu s-au împuținat, deoarece în România s-a instaurat regimul comunist, pe care părintele l-a combătut în scrierile lui. Prigoana Părintelui a început cu desființarea, în anul 1952, a Institutului Teologic din Cluj, pe care îl conducea. Nu i s-a permis să se transfere ca profesor la un alt institut, și, sub pretextul unor acuzații calomnioase, locuința i-a fost naționalizată. A fost numit preot slujitor la biserica Sfinții Trei Ierarhi din Bistrița, unde, timp de șase ani, s-a ostenit cu multă râvnă, întărindu-i în credința ortodoxă pe cei încredințați lui spre păstorire.
În 1958, sub ascultarea Episcopului Teofil Herineanu, a întocmit un program de catehizarea catalogat de Securitate drept un act „uneltire contra ordinii sociale”. Din păcate, enoriașii nu au mai apucat să învețe de pe catehismul părintelui Galaction. În 21 noiembrie 1958, Părintele a fost arestat și torturat timp de un an până la momentul judecării.
A fost condamnat la 17 ani de temniță, dar, în urma recursului, pedeapsa i-a fost redusă la 8 ani. A fost închis la Gherla, apoi la Aiud, unde a mărturisit dreapta credință cu prețul vieții. La Aiud a stat în celulă cu alți doi mărturisitori: Dumitru Stăniloae și Bartolomeu Anania. La 8 martie 1961, trupul i-a fost aruncat în Râpa Robilor de la Aiud. Cu prilejul Anului Centenar al Patriarhiei Române, părintele Liviu-Galaction a fost canonizat alături de alți 15 sfinți români din secolul XX.
Sunt onorat ca, sub cupola Senatului României, să-l pomenesc pe Liviu Galaction, mărturisitor al tenebrelor din temnițele comuniste.
Comments are closed