CĂTRE,
BIROUL PERMANENT AL SENATULUI
În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată și cu prevederile art. 92 alin. (1) din Regulamentul Senatului, republicat, cu modificările și completările ulterioare, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru modificarea Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură Civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare” spre dezbatere și adoptare.
În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului, să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.
Conform prevederilor art. 113 din Regulamentul Senatului, republicat, cu modificările și completările ulterioare, solicităm procedura de urgență pentru această inițiativă legislativă.
De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita, avizul Consiliului Legislativ Consiliului Superior al Magistraturii și avizul Consiliului Economic și Social.
INIȚIATOR:
DEPUTAT: SORIN-TITUS MUNCACIU
EXPUNERE DE MOTIVE
În practica judiciară sunt numeroase hotărâri emise de instanțele judecătorești cu privire la anularea executărilor silite sub aspectul necomunicării cesiunii de creanță, care reprezintă un contract prin care un creditor cedent transmite unui terț (cesionar) creanța pe care o deține împotriva debitorului său (debitor cedat).
Creanța este cedată printr-o simplă convenție încheiată între cedent și cesionar, fără notificarea debitorului, consimțământul debitorului nu este cerut, decât atunci când respectiva creanță este legată în mod esențial de persoana creditorului.
Debitorul cedat este ținut să plătească cesionarului din momentul notificării făcută prin executorul judecătoresc sau, de la data acceptării făcute de debitor prin act autentic sau sub semnătură privată.
De cele mai multe ori, cesiunea de creanță nu este comunicată debitorului, iar acesta este executat silit, uneori pentru sume mai mari decât sunt prevăzute în contract, deoarece cesionarii adaugă dobânzi, penalități, comisioane care nu apar în titlul executoriu.
În materia specială a executării silite, lipsa unei asemenea notificări este de natură a conduce la reținerea caracterului nelegal al executării silite, în condițiile în care procedura de executare silită demarează prin cererea adresată de către creditor organului de executare şi emiterea unei somații prin care debitorului i se pune în vedere ca într-un anumit termen, să procedeze la stingerea debitului prin plată către același creditor.
Potrivit art. 1578 alin. , lit. b) din Codul Civil, debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă și primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată şi se solicită debitorului să plătească cesionarului. în cazul unei cesiuni parțiale, trebuie indicată şi întinderea cesiunii.
Cu toate ca cesiunea de creanță își produce efectele între cedent si cesionar, din momentul încheierii contractului de cesiune, pentru opozabilitatea ei față de debitori, trebuie îndeplinite anumite formalități de publicitate.
Publicitatea cesiunii poate fi făcută în doua feluri: prin notificarea cesiunii către debitor sau prin acceptarea cesiunii de către debitor.
Cesiunea de creanță, trebuie să îi fie comunicată debitorului cedat pentru a-i fi opozabilă, în conformitate cu dispozițiile art. 1578 Cod civil, care prevede:
(1) Debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care:
a) acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă;
b) primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată şi se solicită debitorului să plătească cesionarului. În cazul unei cesiuni parțiale, trebuie indicată şi întinderea cesiunii.
(2) Înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul nu se poate libera decât plătind cedentului.
(3) Atunci când comunicarea cesiunii este făcută de cesionar, debitorul îi poate cere acestuia să îi prezinte dovada scrisă a cesiunii.
(4) Până la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate să suspende plata.
(5) Comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului.
- Așadar, potrivit art. 1578 alin. 3 și 5 Cod civil, debitorul poate cere prezentarea dovezii scrise a cesiunii, în lipsa acestei dovezi scrise cesiunea fiind lipsită de efecte în ce-l privește pe debitorul cedat.
Având în vedere motivele expuse mai sus este necesar ca prevederile art. 1.578 Cod civil alin. (3) și alin. (4) să fie modificate .
Obligația cesionarului de a comunica dovada scrisă a cesiunii debitorului cedat, înainte de a solicita încuviințarea executării silite vine și în contextul în care:
- Transferul creanței nu implică, însă, şi transmiterea valorii sale de titlu executoriu, întrucât caracterul de titlu executoriu al creanței nu este un accesoriu al dreptului cedat, ci un atribut pe care legiuitorul l-a prevăzut expres pentru contractul de credit, în conformitate cu dispozițiile art. 120 din O.U.G nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.
Potrivit prevederilor art. 632 din Cod de procedură civilă, ”Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”.
- Or, contractul de cesiune nu este enunțat printre înscrisurile pe care legiuitorul le consideră titluri executorii (art. 633-641 Cod de procedura civilă),
Pentru a preîntâmpina abuzurile asupra debitorului cedat, este imperios necesar ca cesionarul să fie obligat să comunice debitorului dovada scrisă a cesiunii de creanță și executorul judecătoresc, când solicită încuviințarea executării silite să depună și dovada scrisă a cesiunii și acceptul debitorului privind cesiunea de creanță, cu atât mai mult cu cât încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, conform prevederilor art. 666 alin. (1) din Cod de procedura civilă.
Referitor la termenul de 1 zi de la comunicarea somației prin care debitorul este obligat să plătească suma datorată, apreciem că este un termen scurt, imposibil de realizat, de aceea este imperios necesar ca acest termen sa nu fie doar unul formal.
Prin inițiativa legislative propunem un termen de 15 zile ca fiind suficient, mai ales în cazul sumelor mari de bani, unde nici banca nu permite transferul în aceeași zi.
In contextul crizei economice actuale, când prețul facturilor, ratelor bancare au crescut, în cazul titlurilor executorii privitoare la creanțe ce depășesc 10.000 lei, sumă la care vânzarea bunurilor imobile poate fi făcută, considerăm că suma este prea mică pentru a te îndrepta împotriva unui imobil a cărui valoare este mult mai mare, de aceea este necesar creșterea pragului la 30.000 lei suma ce considerăm ca fiind rezonabilă.
În susținerea necesității funcționării în bune condiții a sistemului judiciar – esențial pentru democrație și pentru garantarea drepturilor fundamentale, precum si dreptul la un proces echitabil, ținând cont că există multe abuzuri din partea creditorilor, propun modificarea Codului Civil și a Codului de Procedură Civilă.
PENTRU INIȚIATORI:
DEPUTAT: SORIN-TITUS MUNCACIU
LEGE pentru modificarea Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură Civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare
Parlamentul României adoptă prezenta lege:
Art. I – Alineatele (3) și (4) ale articolului 1578 din Legea 287/2009 privind Codul Civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, se modifică și vor avea următorul cuprins:
„(3) Atunci când comunicarea cesiunii este făcută de cesionar, acesta este obligat să comunice debitorului dovada scrisă a cesiunii.
(4) Necomunicarea dovezii scrise a cesiunii de către cesionar, are ca efect suspendarea plății de către debitor.”
Art. II – Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură Civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012 cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Alineatul (1) al art. 666 se modifică și va avea următorul cuprins:
„(1) In termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înaintă, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, dovada scrisă a cesiunii și acceptul debitorului privind cesiunea, iar când executarea este cerută de un alt creditor, încheierea prevăzut la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru.”
2. Alineatul (1) al art. 732 se modifică și va avea următorul cuprins:
„(1) Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației însoțită de încheierea de încuviințare a executării, debitorul nu plătește suma datorată, executorul judecătoresc va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, în vederea valorificării lor, chiar dacă acestea sunt deținute de un terț.”
3. Alineatul (5) al art. 813 se modifică și va avea următorul cuprins:
„(5) Vânzarea bunurilor imobile ale debitorului poate fi făcută în baza titlurilor executorii privitoare la creanțe a căror valoare nu depășește 30.000 lei și numai dacă acesta nu are alte bunuri urmăribile sau are bunuri urmăribile, dar nu pot fi valorificate, sau dacă nu are venituri care pot fi valorificate în vederea acoperirii integrale a creanței. Refuzul nejustificat al debitorului de a furniza executorului judecătoresc informațiile, lămuririle și dovezile necesare, precum și furnizarea cu rea –credință de informații incomplete în legătură cu existența și valoarea unor bunuri mobile ori a unor venituri de natură a fi valorificate în vederea acoperirii integrale a creanței permit declanșarea urmăririi silite imobiliare chiar dacă valoarea creanței nu depășește 30.000 lei.”
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.
One response
Când vor fi drepturi financiare și pentru victimele torționarilor după anul 1998 în legislația română , dovediți prin hotărâri CEDO unde a fost condamnată pe tortură România ?