“Religia şi viaţa politică”
Aş vrea să vă vorbesc puţin despre religie şi viaţa politică din România şi vreau să încep cu câteva versuri din poezia “Cât trăim”, de răposatul Nicolae Dabija. Dumnezeu să-l odihnească!
“Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.
…..
Cât trecutu-l ţinem minte
Mai există lucruri sfinte.”
Acum, revenind la viaţa politică din România, în care demult nu mai există ceva sfânt, constat cu părere de rău că lucrurile degenerează din ce în ce mai mult în ceea ce priveşte separarea religiei, în general, şi a bisericii, în special, de ceea ce numim noi viaţă politică.
În relativ scurta istorie a statului român postrevoluţionar, în aceşti 32 de ani de nouă viaţă, am fost şi suntem martori cum politicienii români se folosesc de religie şi biserică, pragmatic şi fără scrupule, pentru a-şi atinge scopuri politice. Unii, cu sprijinul bisericii, câştigau alegeri – renumitele calendare ortodoxe 2017 cu trandafirii roşii. Alţii câştigau audienţă atacând biserica şi batjocorind în public sfinţi şi sfinte – postând articole despre “o mamă surogat”. Aceste spirite nu s-au calmat nici astăzi şi tot mai des văd scene de populism politic bazat pe relaţionarea cu biserica, iar cei mai tineri şi amatori în ale politicii încearcă şi ei să stea pe aproape de biserică, intonând imnuri şi cântând cântece patriotice împreună cu clerici şi părinţi duhovniceşti.
Dacă mai aveţi ceva sfânt, lăsaţi religia în pace, nu ispitiţi biserica şi nu intoxicaţi sufletul acestui popor. Haideţi să ne vedem de ale noastre, de lumesc, de politic şi să tindem împreună spre un stat laic şi de drept, unde Parlamentul şi partidele politice stau de-o parte de religie şi nu recurg la PR alb sau negru pe seama bisericii.
Nu există răspunsuri