Dacă aș spune despre Florin Roman că este un exemplar reușit al regnului parlamentar aș rosti o crasă balivernă. Cu trupul pleoștit în muchiile unei staturi boante, peste care povara senectuții implacabile s-a lăsat în chip apăsător, deputatul e lipsit de fizionomia luminoasă a bărbatului cu pretenții de caracter. Lîngă el, dorința imperioasă de a-ți păzi spatele te înfioară brusc.
Dacă Florin Roman excelează în ceva, e ușurința de a mînui chichițe de procedură spre a întoarce controversa politică în favoarea lui. E personificarea alunecoasă a gîndirii sofistice de tip procedural. Un țipar insidios făcînd slalom printre viclenii protocolare. E în stare să-ți explice minute în șir, și nu oricum, ci cu o morgă reculeasă de conțopist destoinic, că a respecta regulamentul Camerelor e datoria sfîntă a oricărui politician, iar aplombul argumentației îl împinge pînă la a te sufoca sub pletora de precizări oțioase. Lîngă el, procedura se preschimbă în tortură, iar viața de parlamentar în supliciu de afaniseală grea. Cui vrea să i se aplece de reguli, norme și principii constituționale îi recomand să-i caute compania. După cîteva minute o va zbughi cu nervii căpiați de atîta batere a apei în piuă.
E îndeajuns să-i vezi înfățișarea ca să simți că e croit de-a-ndoaselea: merge strecurîndu-se printre oameni, cu privirea alunecînd în lături, ca pentru a se feri de cine știe ce întîlnire nedorită. E opusul ființei deschise venind în întîmpinarea semenilor. Pe deasupra, aerul libidinos răzbătîndu-i din mimică te duce cu gîndul la un învîrtit avînd mintea ticsită cu uneltiri de culise. Lîngă el, un damf de ființă pusă pe matrapazlîcuri îți izbește flerul. O moluscă jilavă avînd, în loc de carne, o gutapercă morală în stare a se plia pe orice calapod. A-i cere acestui țipar o linie verticală sub unghi etic înseamnă a-l atinge în esența imorală din care îi este alcătuită ființa.
Punctul culminant al acestei copturi imorale Florin Roman l-a atins în ședința plenurilor reunite din 9 septembrie, cînd și-a depășit condiția de uneltitor zelos. De teamă ca pe ordinea de zi să nu intre calendarul moțiunii de cenzură împotriva guvernului Cîțu, Florin Roman a preluat cu de la sine putere conducerea ședinței, fără ca măcar să-i ceară încuviințarea Ancăi Dragu, aflată la prezidiu lîngă el. În ciuda încercărilor președintei Senatului de a-i atrage atenția că e mai îndreptățită decît el să preia frîiele ședinței, Florin Roman , indolent, surescitat și vizibil tulburat, i-a luat microfonul Ancăi Dragu și s-a înstăpînit asupra lui precum un ahtiat care și-a găsit în sfîrșit obiectul mult rîvnit. Și nu i-a mai dat drumul nici după ce chestorul Camerei Deputaților, Antonio Andrușceac, i-a cerut expres să-l pună la îndemîna Ancăi Dragu. Țiparul părea teleghidat, prins în transa misiunii pe care o avea de îndeplinit, fiind cu totul posedat de gîndul de a nu lăsa ședința să-i scape din mîini.
Numai că ședința nu doar că i-a scăpat printre degete, dar pe deasupra Florin Roman a fost îndepărtat de același chestor. Că la prezidiu s-au strîns mai mulți deputați AUR a ținut de dispoziția psihică încinsă din sală, sporită de indolența cu care Roman se încăpățîna s-o sfideze pe Anca Dragu, pe care deputatul a vrut s-o reducă la condiția de martor pasiv la desfășurarea întregii ședințe. Văzînd consternarea de pe chipul Ancăi Dragu, m-am dus la microfonul de la tribună spre a-i anunța pe parlamentari că microfonul de la prezidiu fusese confiscat de țiparul alunecos. Ce a urmat a fost înlăturarea alunecosului. Ionuț Moșteanu, George Simion, Titi Stoica, Dan Tănasă i-au cerut stăruitor să o lase pe Anca Dragu la conducerea ședinței.
Altercația, în afara vorbelor aspre, nu a degenerat în gesturi brutale. Să spui că ai fost agresat pentru că doi deputați te-au luat de braț silindu-te să părăsești fotoliul din prezidiu e mai mult decît o minciună. E o insanitate de care țiparul procedural nici măcar nu-și dă seama. Menirea lui e de pîrghie servilă într-o rețea de influență care nu doar că otrăvește aerul în Parlament, dar deopotrivă va duce treptat la descompunerea galopantă a PNL-ului. Cu asemenea aschimodii, cîștigi războiul fără luptă, pentru că Florin Roman e mai periculos decît orice dușman exterior: va face praf PNL-ul în strînsă cîrdășie cu polobocul rotund ca o lună plină: Daniel Fenechiu.
Autor: Sorin Lavric
Comments are closed