Deputatul AUR Sorin Muncaciu critică modul în care CNAS gestionează digitalizarea sistemului de sănătate şi cere explicaţii privind costurile noilor platforme, funcţionarea acestora şi utilizarea banilor proveniţi din contribuţiile românilor. Acesta susţine că prioritatea trebuie să fie construirea unui sistem medical interoperabil, care să simplifice accesul pacienţilor şi medicilor la servicii şi informaţii, precum şi finanţarea nevoilor reale ale pacienţilor, nu dezvoltarea unor sisteme informatice care nu rezolvă problemele existente.
“Digitalizarea sistemului de sănătate este necesară şi nu poate fi contestată de nimeni care îşi doreşte un sistem medical modern. Problema nu este digitalizarea. Problema este cum digitalizează Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cât ne costă, ce primeşte pacientul în schimb şi de ce România continuă să construiască sisteme peste sisteme, fără să valorifice suficient infrastructura pentru care românii au plătit deja.
Noua platformă “e-SănătateaMea” a fost prezentată aproape triumfalist drept un mare pas înainte. Numai că realitatea a lovit imediat: sistemul a întâmpinat probleme chiar din prima zi de funcţionare, fiind semnalate dificultăţi de autentificare, înregistrare şi acces.
Mai mult, la lansare, medicii reclamau lipsa instruirii, funcţionalităţi care nu erau încă operaţionale, probleme de integrare şi necesitatea actualizării programelor informatice utilizate de furnizorii medicali.
Şi atunci întrebarea legitimă este: de ce lansăm înainte să fim pregătiţi?
Nu sunt împotriva digitalizării. Dimpotrivă !
Dar digitalizarea trebuie să simplifice viaţa pacientului şi a medicului, nu să mai creeze încă un cont, încă o autentificare, încă o aplicaţie şi încă un circuit informatic.
România avea deja cardul naţional de sănătate şi o infrastructură informatică aferentă. În loc să dezvoltăm din timp această infrastructură şi să transformăm cardul într-o adevărată cheie electronică de acces la dosarul pacientului, puteam construi în jurul lui un sistem integrat în care trimiterile, reţetele, scrisorile medicale, investigaţiile, istoricul serviciilor şi informaţiile relevante să circule electronic între furnizorii autorizaţi.
Cardul nu trebuia neapărat să “depoziteze” fizic toate aceste informaţii pe cip. Putea fi cheia sigură de identificare şi acces către datele medicale păstrate în sistem, cu reguli clare de securitate şi acces.
În schimb, după ani de investiţii în informatizarea sănătăţii, pacientul român continuă să întâlnească hârtii, sisteme care nu comunică suficient între ele şi platforme care se blochează.
Iar noua modernizare a sistemului informatic al CNAS presupune peste 434 de milioane de lei.
La asemenea sume, românii au dreptul să întrebe: ce am construit cu banii cheltuiţi până acum şi de ce fiecare etapă de modernizare pare să înceapă aproape de la zero?
În acelaşi timp, CNAS trebuie să răspundă unei probleme mult mai importante decât lansarea unei platforme: cum sunt administrate resursele Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate? Casa de Asigurări nu produce aceşti bani. Sunt banii strânşi din contribuţiile românilor.
Iar când spitalele publice reclamă lipsă de personal, când există liste de aşteptare, când investigaţiile decontate se termină uneori rapid din cauza plafoanelor contractuale şi pacientului i se spune să revină luna următoare sau să plătească, avem obligaţia să discutăm despre priorităţile finanţării.
Trebuie analizat transparent cât din banul public ajunge la furnizorii privaţi, pentru ce servicii, în baza căror criterii şi cu ce rezultate pentru pacient.
Nu putem accepta un sistem în care contribuabilul finanţează sănătatea prin CASS, iar când are nevoie de un RMN, un CT, o consultaţie sau o analiză descoperă că fondurile decontate sunt insuficiente şi alternativa imediată este plata din propriul buzunar.
Sectorul privat are un rol legitim şi important în sistemul medical românesc.
Problema apare atunci când statul îşi slăbeşte propriile servicii şi ajunge să compenseze incapacitatea sistemului public prin transferarea tot mai multor servicii către privat.
CNAS trebuie să finanţeze în primul rând nevoia medicală a pacientului, nu dezvoltarea unui model în care pacientul plăteşte contribuţii obligatorii şi apoi mai plăteşte încă o dată pentru a primi serviciul la timp.
Iar medicilor de familie nu trebuie să li se prezinte drept mari reforme lucruri absolut normale: posibilitatea de a avea concediu de odihnă, concediu medical sau un mecanism funcţional de înlocuire. Acestea nu sunt privilegii. Sunt normalităţi care trebuiau rezolvate de ani de zile!
Ca medic şi vicepreşedinte al Comisiei pentru sănătate din Camera Deputaţilor, susţin fără echivoc digitalizarea sănătăţii. Dar susţin o digitalizare făcută pentru pacient şi medic, nu digitalizarea de dragul bifării unor jaloane şi al cheltuirii unor bugete.
Avem nevoie de un singur ecosistem medical interoperabil, în care cardul de sănătate sau succesorul său electronic să reprezinte cheia de acces, iar medicul autorizat să poată vedea rapid informaţiile necesare: trimiteri, prescripţii, investigaţii, scrisori medicale şi istoricul relevant al pacientului. Nu zece sisteme. Nu zece parole. Nu alte hârtii peste platforme digitale.
Şi, mai ales, nu sute de milioane cheltuite pentru soluţii care trebuie “reglate” după ce au fost prezentate public drept funcţionale.
Digitalizarea sănătăţii este necesară. Digitalizarea haosului administrativ nu este reformă.
CNAS trebuie să explice transparent unde merg banii, cât costă fiecare sistem informatic, cât se decontează către sistemul public şi cât către furnizorii privaţi şi, mai ales, ce primeşte concret pacientul român pentru contribuţia pe care o plăteşte lună de lună.
Pentru că sănătatea nu trebuie administrată în funcţie de interesele furnizorilor.
Sănătatea trebuie administrată în interesul pacientului român”, a declarat Sorin Muncaciu, deputat AUR.
Comments are closed