Adresată de către domnul senator: Sorin-Cristian MATEESCU
Circumscripţia electoralănr. 14 Constanța
Grupul Parlamentar Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)
Ședinţa Plenului Senatului României din 27.10.2021
Titlul declarației politice: „Infernul lui Dante în varianta societăţii româneşti
a anului 2021”
Doamnă Preşedinte,
Doamnelor și domnilor senatori!
O să încep această declaraţie politică cu câteva fraze de naivitate filosofică specifică marelui Dante Alighieri, dar foarte actuală pentru situaţia sanitară, economică şi socio-politică actuală: „Şi ca şi cel ce-ajuns la mal, suflarea şi-o trage greu şi simte-n piept balsam când vede-n urmă cum se zbate marea, aşa şi eu, ce încă-n gând fugeam, privii-ndărăt pădurea de strigoi din care-n veci ieşit-a viu vreun neam.”
Stimaţi colegi,
Ceea ce se întâmplă în România anului 2021 se aseamănă într-o formă metamorfozată şi adaptată cu celebra Divina Comedie, mai exact cu Infernul din opera filosofului şi poetului italian.
Tot ce se întâmplă din mai 2021, din momentul în care a fost anunţată candidatura la şefia PNL-ului a domnului Florin Cîţu, plus schimbările guvernamentale prin înlăturarea miniştrilor USR-Plus, creşterea inflaţiei cumulată cu creşterea preţurilor la utilităţi, la energie, a creat premisele unui haos. Putem chiar afirma a unei forme de iad economico-social manageriat într-o manieră originală şi scrupuloasă de către Klaus Iohannis.
Gestionarea defectuoasă şi cu implicaţii doar la nivel de imagine publică şi nu practică, a situaţiei epidemiologice din vara şi toamna acestui an, demonstrează că actorii politici, fie guvernamentali, fie pseudo-opoziţie a la PSD, nu au simţul raţiunii şi acționează contrar interesului naţional. A face parte din structurile guvernamentale actuale ar fi ceva de genul „Mergem cu dracii prin întunecime – halal tovărăşie! – dar, e-o vorbă: sfinţii-s în cer, în crâşmă-i mojicime…” – citându-l tot pe Dante.
Negocierile gestionate de către Iohannis pentru a-şi impune propriul guvern nu au şanse reale de a aduce o gură de oxigen necesară stabilităţii guvernamentale actuale, decât dacă Preşedintele nostru de origine germană învaţă ceva de la originile naţiunii de care aparţine: sacrificiul interesului personal pentru interesul ţării, responsabilitate civică, morală a actului politic şi asumarea rolului de conducător real al statului, şi nu al intereselor vremelnice al unor partide politice sau diverse structuri de intelligence, fie interne sau externe.
Atât timp cât şeful statului nu va înţelege că jocurile sale şi a camarilei din anturajul său nu au afectat doar stabilitatea Coaliţiei Guvernamentale sau prăbuşirea unui partid istoric, ci toată evoluţia actuală a societăţii româneşti per ansamblu, atunci nu ne rămâne decât să punem o pancartă la intrarea de Vest a ţării cu următorul mesaj din opera poetului italian menţionat mai sus: „Voi ce intraţi aici, lăsaţi orice speranţă!”. Cam aşa s-ar traduce, din păcate, situaţia ţării noastre.
Comments are closed