Către: Ministerul Educației și Cercetării
În atenția: Domnului Mihai Dimian –Ministrul Educației și Cercetării.
Cu copie (spre informare): Ministerul Finanțelor
De la: Domnul Silviu-Octavian Gurlui, deputat în circumscripția electorală nr.24 IAŞI
Subiectul întrebării: Programele educaţionale şi de recuperare pentru copiii cu deficit de auz (hipoacuzici)
Stimate Domnule Ministru,
Hipoacuzia sau surditatea reprezintă cel mai frecvent defect senzorial care afectează toate grupele de vârstă. Surditatea infantilă are consecinţe dintre cele mai grave din cauza impactului important asupra limbajului, dezvoltării cognitive şi psihoafective a copilului. Aceste consecinţe pot fi însă înlăturate sau diminuate semnificativ printr-un sistem de învăţamânt cu programe de recuperare speciale la care contribuie şi dezvoltarea tehnologiei care include implanturile cohleare, precum şi tehnici de învăţare şi antrenare a vorbirii asistate de tehnica pe calculator şi multe altele.
În România au funcţionat şcoli speciale, dedicate educaţiei şi recuperării copiilor cu deficit de auz începând de la vârsta de 2-3 ani şi până la vârsta de 18-20 de ani. O astfel de şcoală a fost înfiinţată în 1919 în Bucureşti prin hotărârea Ministerului Instrucțiunii Publice şi îşi continuă activitatea şi în prezent. Un alt exemplu îl constituie Liceul Tehnologic Special “Vasile Pavelcu” din Iaşi care şcolarizează copii cu diverse tipuri de dizabilităţi senzoriale, inclusiv cele de auz. Din cunoştinţele mele, a existat o grădiniţă pentru copii cu deficit de auz în Fălticeni, judeţul Suceava care asigura servicii de recuperare şi educaţie (pregătirea pentru şcoală) pentru copii cu vârste cuprinse între 2 şi până la 7 ani.
În prezent nu există o informare suficientă si vizibilă asupra instituţiilor de profil şi a programelor de recuperare, educaţie, dezvoltare personală şi integrare a copiilor cu deficit de auz din România, motiv pentru care vă adresez următoarele întrebări:
- Există o evidenţă a numărului de copii cu deficienţe de auz? Care este numărul acestora?
- Care sunt instituţiile de învăţământ dedicate copiilor cu deficit de auz şi cum sunt ele structurate pe categorii de vârste (grădiniţe, şcoli primare şi gimnaziale, licee)?
- Care sunt modalităţile de asigurare a accesului absolvenţilor de liceu cu deficit de auz în universităţile de stat?
- Există programe de studii care să asigure personalul didactic specializat pentru şcolile/grădiniţele dedicate copiilor cu deficit de auz?
- Există programe de cercetare pentru dezvoltarea de tehnici şi tehnologii noi care să vină în sprijinul copiilor cu deficit de auz?
- Care este suma pe care Ministerul Educaţiei şi Cercetării o alocă din bugetul său pentru această categorie de învăţământ?
- Cum se asigură accesul copiilor cu deficit de auz la recuperare şi învăţamântul specializat (informare, finanţare, asigurarea condiţiilor de cazare şi hrană etc.)?
În baza celor sesizate, vă solicit să dispuneţi următoarele:
- Informarea publică cu acces larg asupra şcolilor dedicate recuperării şi învăţământului pentru copiii cu deficit de auz: pe site-ul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, la nivelul Inspectoratelor şcolare, precum şi la cabinetele medicilor de familie şi la nivelul primăriilor (asistenţi sociali).
- Asigurarea de către universităţi a accesului la învăţământul superior al studenţilor cu deficit de auz.
- Asigurarea accesului tinerilor cu deficit de auz la programe de formare profesională conform cu aptitudinile lor.
- Asistarea tinerilor cu deficit de auz la integrarea pe piaţa muncii.
- Infiinţarea de programe de studii şi perfecţionare a personalului didactic în specializarea de recuperare şi predare în şcolile pentru copii cu deficit de auz.
- Lansarea de programe de cercetare pentru dezvoltarea de tehnici şi tehnologii dedicate recuperării copiilor cu deficit de auz, precum şi pentru integrarea studenţilor hipoacuzici în cercetare.

Comments are closed