Situaţia de urgenţă de la Salina Praid nu este un accident imprevizibil, ci rezultatul direct al unei neglijenţe sistemice întinse pe aproape 20 de ani.
Riscul inundării galeriilor saline a fost semnalat de specialişti de peste două decenii, însă în lipsa unor măsuri structurale şi a unei viziuni naţionale privind mineritul strategic, România se trezeşte astăzi în genunchi în faţa naturii şi a propriei sale indolenţe instituţionale.
Această criză este simptomul unei infrastructuri de cercetare tot mai precare şi nefinalizate, a unui sistem ştiinţific românesc fragilizat de subfinanţare cronică, lipsă de personal calificat şi absenţa unei strategii de viitor. Fără investiţii în echipamente moderne, în laboratoare mobile, în echipe interdisciplinare, România a pierdut capacitatea de a anticipa şi gestiona eficient astfel de riscuri majore.
Este important de subliniat că gestionarea unei astfel de crize necesită un efort colectiv al unor ramuri ştiinţifice şi tehnice diverse, precum:
– Geologi şi hidrogeologi, pentru analiza structurii rocilor, a infiltraţiilor de apă şi a riscului de prăbuşire;
– Fizicieni şi chimişti, pentru evaluarea 3D ale structurii cavităţilor interne si externe, a compoziţiei apei saline, efectelor asupra mediului şi elaborarea soluţiilor de etanşare şi stabilizare;
– Ingineri minieri şi geotehnicieni, pentru proiectarea lucrărilor de consolidare şi de drenaj controlat;-Biologi şi ecologi, pentru monitorizarea efectelor asupra ecosistemelor subterane şi de suprafaţă;
– Specialişti în mediu şi protecţia apelor, pentru prevenirea contaminării solului şi a pânzei freatice;-Specialişti în tehnologii de desalinizare şi tratare a apei, pentru recuperarea controlată a apei saline infiltrate;
-Constructori de baraje şi structuri subterane, pentru lucrări urgente de protecţie;-Echipe de salvare minieră şi protecţie civilă, pentru intervenţii rapide în caz de colaps;
-Cercetători în domeniul senzorilor şi monitorizării geotehnice, pentru dezvoltarea unui sistem de avertizare în timp real.
În acest moment, România nu dispune de o echipă naţională integrată cu astfel de specialişti, iar reacţiile sunt întârziate, dispersate şi lipsite de coordonare. Ne sprijinim din nou pe ajutorul altor state – Spania, Germania, Olanda, Ungaria – în timp ce resursele noastre interne sunt neglijate, subutilizate sau pur şi simplu inexistente.
Fac un apel public ferm către Guvernul României şi toate instituţiile competente:
1. Declanşarea imediată a unui plan de intervenţie naţională pentru Salina Praid, cu raportare transparentă zilnică către populaţie;
2. Mobilizarea urgentă a tuturor resurselor ştiinţifice interne, indiferent de afiliere instituţională, într-o echipă naţională de evaluare şi acţiune;
3. Crearea unui fond permanent de urgenţă pentru industria minieră de sare, care să includă dotări moderne, personal de elită şi mecanisme de prevenţie;
4. Demararea unei anchete oficiale privind neglijenţa în gestionarea riscurilor cunoscute la Praid şi în alte exploatări saline din ţară.
România nu îşi mai permite luxul tăcerii, al amânărilor şi al improvizaţiilor. Dacă nu acţionăm acum, următoarea criză nu va fi doar ecologică, ci şi socială şi economică. Cei care au ignorat semnalele de alarmă vor trebui să răspundă.
Comments are closed