Către: Guvernul României, domnului Ilie Bolojan, prim-ministru și ministru interimar al Energiei
De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș
Subiectul întrebării: Tariful de transport prin România, cel mai mare de pe Coridorul Vertical, și riscul de a face ruta necompetitivă pentru LNG-ul american chiar înainte de încheierea contractelor de aprovizionare
Stimate domnule prim-ministru,
Coridorul Vertical de gaze este un proiect strategic în care România s-a poziționat public ca pilon regional, inclusiv prin reuniuni internaționale și prin demersuri la Washington pentru atragerea de LNG american. Consorțiul greco-american Atlantic SEE, intermediar între producătorul american Venture Global și piețele europene, urmărește să finalizeze negocierile de aprovizionare cu România până la sfârșitul acestei veri, în condițiile în care nu a semnat până acum contracte mari pe piața românească.
În paralel cu această oportunitate, o analiză a Asociației Energia Inteligentă, indică o problemă structurală gravă, nume că pe ruta Grecia–Bulgaria–România–Ungaria, costul total de transport ajunge, conform ordinelor ANRE, la aproximativ 5,43 €/MWh, iar România deține circa 58% din acest cost (50% chiar și în varianta cu discount). Defalcat, tariful DESFA (Grecia) este de circa 0,87 €/MWh, cel al Bulgariei de circa 1,38 €/MWh, în timp ce România percepe circa 3,18 €/MWh (1,77 €/MWh cu discount de 50%).
Concluzia analizei este directă: România este segmentul care „rupe” ruta și o face necompetitivă, Coridorul Vertical devenind, potrivit datelor ICIS, cea mai scumpă rută de transport gaze între țări din Europa — și asta după aplicarea de discounturi. Conform aceleiași analize, un cost total de transport prin România de circa 1,5 €/MWh ar schimba ecuația: LNG-ul american ar deveni tranzacționabil în Ungaria, Ucraina ar căpăta o alternativă viabilă post-conflict, iar coridorul ar atinge un volum real de circa 5 miliarde de metri cubi pe an.
Există, domnule prim-ministru și ministru-interimar al energiei, așadar, un risc concret ca, în timp ce statul român promovează diplomatic acest coridor, propria reglementare tarifară să îl facă necompetitiv tocmai în momentul în care se negociază contractele care i-ar da substanță.
Având în vedere că această contradicție între obiectivul strategic declarat și efectul reglementării interne necesită clarificări, stimate domnule prim-ministru, vă rog să răspundeți următoarelor întrebări:
- Confirmați nivelul tarifelor de transport menționate, stabilite prin ordinele ANRE, și faptul că România deține circa 58% (respectiv 50% cu discount) din costul total de transport pe ruta Coridorului Vertical?
- Cum se justifică un tarif românesc de transport de aproape patru ori mai mare decât cel grecesc și de peste două ori mai mare decât cel bulgăresc, pe aceeași rută? Ce elemente de cost stau la baza acestei diferențe?
- A evaluat Guvernul, respectiv Ministerul Energiei, impactul acestui nivel tarifar asupra competitivității Coridorului Vertical și asupra șanselor de a se încheia contractele de aprovizionare cu Atlantic SEE până la sfârșitul verii, așa cum și-a propus partenerul?
- Există în lucru o ajustare a structurii tarifare — direct sau prin mecanisme de discount suplimentar — care să aducă costul de transport prin România spre pragul de competitivitate de circa 1,5 €/MWh indicat în analiză? În cazul unui răspuns afirmativ, care este calendarul?
- Cum se conciliază poziționarea diplomatică a României ca lider regional al Coridorului Vertical, inclusiv prin demersurile de la Washington, cu o reglementare tarifară internă care, potrivit analizelor de specialitate, face ruta necompetitivă?
- Ce rol au companiile cu capital de stat implicate în transportul de gaze în definirea acestei structuri tarifare și ce coordonare există între politica comercială a acestora și obiectivul strategic național privind Coridorul Vertical?
Comments are closed