Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Dobânzile la datoria publică în 2026 — circa 60 de miliarde de lei, peste bugetul Armatei și mai mult de jumătate din cel al Sănătății

Către: Ministerul Finanțelor, domnului Alexandru Nazare, ministru

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Dobânzile la datoria publică în 2026 — circa 60 de miliarde de lei, peste bugetul Armatei și mai mult de jumătate din cel al Sănătății

                             Stimate domnule ministru,

Potrivit analizelor din presă, cheltuielile nominale ale României cu dobânzile la datoria publică au crescut cu 257% în cinci ani — de la 17 miliarde de lei în 2021 la circa 60 de miliarde de lei estimate în 2026 — în timp ce datoria publică aproape s-a dublat ca pondere în PIB, de la 35% în 2019 la peste 60% în 2026. Exprimată ca procent din PIB, povara dobânzilor atinge în acest an aproximativ 2,9%–3% din PIB, aproape egală cu deficitul bugetar primar. Cu alte cuvinte, domnule ministru, România plătește astăzi echivalentul unui întreg deficit la plafonul european – 3% din PIB – doar sub formă de dobânzi la datorii acumulate în anii anteriori, înainte de orice cheltuială de investiții sau servicii publice.

Costul de oportunitate este măsurabil – în 2021, dobânzile reprezentau mai puțin de o treime din bugetul apărării, în anul 2026 îl depășesc cu 24%, ceea ce înseamnă că, practic, statul cheltuiește acum mai mult pe dobânzi decât cu întreaga Armată — în contextul unui război la graniță și al unui efort de înzestrare angajat prin programe precum SAFE. Față de sănătate, ponderea a urcat de la 28% din buget în 2021 la 57% în 2026: mai mult de jumătate din bugetul sănătății, doar dobânzi. Pentru comparație, Ministerul Apărării are un buget de 48,4 miliarde de lei în 2026, iar suma plătită pe dobânzi — circa 60 de miliarde — echivalează, potrivit chiar premierului, cu costul unei autostrăzi, precum Autostrada Moldovei.

România are în continuare cele mai ridicate dobânzi de împrumut din Uniunea Europeană, ca efect al inflației celei mai mari din UE, al deficitelor de 7–8% din PIB din ultimii ani și al unei credibilități istoric scăzute a clasei politice în fața investitorilor. Această primă de risc — penalizarea aplicată de piețe pentru riscul de țară — se traduce direct în dobânzi mai mari, deci în resurse publice deturnate dinspre cetățeni către serviciul datoriei.

Având în vedere că transparența asupra traiectoriei costului datoriei și a măsurilor de reducere a primei de risc este esențială, domnule ministru, vă rog să îmi comunicați următoarele:

1. Confirmați nivelul estimat al cheltuielilor cu dobânzile pentru 2026 — circa 60 de miliarde de lei, respectiv 2,9%–3% din PIB? Solicit defalcarea pe categorii de datorie – internă/externă, titluri de stat, împrumuturi – și proiecția acestei cheltuieli pentru perioada 2026–2029.
2. Cum justifică Guvernul faptul că serviciul dobânzilor a ajuns să depășească bugetul Ministerului Apărării și să reprezinte peste jumătate din bugetul sănătății, în condițiile unui război la graniță și ale unor nevoi acute în sistemul medical?
3. Care este structura de maturitate a datoriei publice și ce volum din aceasta trebuie refinanțat în 2026 și 2027, la dobânzile actuale — cele mai mari din UE? Ce impact suplimentar asupra cheltuielii cu dobânzile ar produce o eventuală nouă creștere a randamentelor peste pragul de 7%?
4. Ce măsuri, cu ținte și termene, are în vedere Guvernul pentru reducerea primei de risc plătite de România și, implicit, a costului de finanțare? Ce reducere a cheltuielii anuale cu dobânzile este estimată ca rezultat al corecției de deficit anunțate?
5. Pe măsură ce corecția deficitului eliberează resurse, care este planul de redirecționare a acestora către investiții, infrastructură, apărare și servicii publice? Există o programare bugetară multianuală în acest sens, supusă dezbaterii Parlamentului?