Un român şi-a pierdut viaţa în incendiile devastatoare din Spania. A murit încercând să salveze oameni şi animale din calea focului. Un gest de sacrificiu. Un gest de curaj. Un gest profund românesc.
Statul român a transmis, condoleanţe. Dar atât!
Familia acestui om rămâne singură cu doliul, cu durerea şi cu povara financiară a unei repatrieri imposibile din punct de vedere material.
Pentru că Guvernul României refuză, sistematic, să instituie un mecanism naţional de sprijin pentru familiile românilor decedaţi în străinătate.
Am cerut, de nenumărate ori în Parlament, ca aceste costuri să fie acoperite de stat.
Cer un fond de urgenţă, o procedură simplificată, o minimă formă de respect pentru cetăţeni.
Coaliţia de guvernare refuză. Ministerul de Externe pasează responsabilitatea. Ministerul Finanţelor nu găseşte bani, dar în acelaşi timp, Guvernul plăteşte milioane de euro pe consultanţe, deplasări şi sinecuri.
Nu e suficient să postăm un mesaj de compasiune, trebuie să acţionăm, să ajutăm.
Familiile românilor care îşi pierd viaţa în străinătate merită sprijin, merită demnitate.
Românii din diaspora trimit anual miliarde de euro în ţară. Ei ţin în viaţă economia rurală şi sprijină familiile rămase acasă.
Când mor, România îi uită, sau mai grav, îi abandonează.
Cer public:
Adoptarea unui mecanism de sprijin pentru repatrierea cetăţenilor români decedaţi în străinătate;
Alocarea unui fond de urgenţă gestionat cu procedură simplificată;
Asumarea, prin lege, a unei responsabilităţi morale şi umane faţă de aceşti români şi familiile lor.
Comments are closed