Adresată: Domnului Prim-Ministru interimar, Ilie Bolojan
De către: deputat Pușcasu Lucian Florin
Circumscripția electorală nr.35, Suceava
Obiectul interpelării: Renegociați redeschiderea capacitatilor pe cărbune ale României până la depășirea crizei energetice!
Domnule Prim-Ministru interimar,
Statul român a investit sume masive, în trecut, în hidrocentrale, însă lucrările au fost sistate fie din lipsă de fonduri, fie din cauza declarării zonelor respective drept arii protejate. Recent, Parlamentul a adoptat modificări legislative pentru deblocarea a șapte proiecte hidroenergetice strategice:
- Răstolița (județul Mureș): Proiect finalizat în proporție de peste 90%, dar blocat succesiv în instanță din cauza impactului asupra mediului.
- Bumbești – Livezeni (Defileul Jiului): Finalizat în proporție de aproape 98%, cu peste 160 de milioane de euro deja investiți.
- Pașcani (pe râul Siret): O investiție începută în 1985 și realizată în proporție de circa 80%, tehnic nefinalizată de peste 40 de ani.
- Surduc – Siriu (pe râul Bâsca): Proiect de anvergură lăsat în paragină sau cu ritm de execuție extrem de lent.
- Cerna – Belareca: Proiect sistat în faze parțiale de execuție.
- Cornetu – Avrig / Căineni: Amenajare pe râul Olt cu lucrări începute și neterminate.
- Cerna – Motru – Tismana: Extinderi ale complexului hidroenergetic care nu au mai primit finanțare guvernamentală susținută timp de decenii.
România are la dispoziție miliarde de euro destinate tranziției energetice și producției de energie regenerabilă, însă absorbția efectivă în zona hidro este îngreunată astfel:
- Fondul pentru Modernizare al UE: România a primit aprobări pentru tranșe de sute de milioane de euro (peste 1,3 miliarde de euro alocate per total pe diverse axe energetice), destinate stocării și energiei verzi, dar banii au fost cheltuiți extrem de lent din cauza lipsei proiectelor mature și a ghidurilor de finanțare întârziate.
- Fondurile din PNRR (Capitolul REPowerEU): Există bugete masive alocate special pentru creșterea independenței energetice și producție verde. Cu toate acestea, din cauza legislației de mediu stricte de la nivel european, banii UE nu pot fi folosiți direct pentru finalizarea centralelor vechi din ariile protejate, una dintre politicile green deal ale UE care trebuie modificată pentru competitivitatea UE
Hidrocentralele sunt capabile să asigure cel mai mic cost de producție pentru energia electrică din România și pot contribui la ieftinirea energiei electrice pentru populație si companii.
Închiderea centralelor pe cărbune reprezintă unul dintre cele mai costisitoare subiecte economice și strategice pentru România. Această tranziție nu a adus doar pierderi financiare directe, ci a pus sub presiune securitatea energetică a țării. Practic, ne-am pierdut independența energetică și am devenit importator net de energie. Am pierdut capacitățile de producție ale României.
România a închis, treptat, mii de megawați (MW) în ultimul deceniu fără a pune la timp capacități echivalente în loc (de exemplu, centrale moderne pe gaz sau parcuri mamut de regenerabile cu stocare). Închiderea accelerată a grupurilor energetice pe cărbune a lăsat goluri uriașe în perioadele de vârf de consum (iarna sau în timpul secetelor severe care afectează hidrocentralele). Pentru a evita un colaps total al rețelei (blackout), România a devenit dependentă de importurile de energie electrică din țările vecine. Această energie importată în momentele critice este adesea extrem de scumpă, generând ieșiri masive de capital din economie și umflând facturile consumatorilor.
Complexul Energetic Oltenia a fost împovărat cu certificatele de emisii de carbon (CO2) dar astăzi este competitivă pe piața energiei. Aceasta a lansat cinci oferte de vânzare de energie electrică, profil bandă, cu livrare între 1 ianuarie și 31 decembrie 2027, pe piața de contracte bilaterale PCCB-LE Flex a OPCOM. În total, compania a scos la licitație un volum de energie de aproape 263 GWh, toată cu livrare în tot anul viitor. CE Oltenia a cerut un preț de 750 de lei/MWh, un preț mare dacă ținem cont de faptul că este vorba despre energie cu livrare tot anul. Însă, a fost “bătaie” pe energia scoasă la vânzare de companie, și toată energia a fost vândută. Semn că piața așteaptă acum un preț în creștere pentru produsul “calendar 2027”, unul standard în tranzacțiile cu energie. Energia a ajuns la furnizorii consacrați de energie, cu clienți finali.
Nu putem să nu punem întrebarea retorică: Unde era România astăzi dacă negocia precum Germania și Polonia menținerea capacității energetice active bazate pe cărbune prin derogari directe si motive de securitate nationala, instrumente juridice adaptate la realitățile lor valabile și la realitățile noastre.
Față de această situație vă adresez următoarea interpelare: La ce dată veți renegocia cu UE deschiderea capacităților pe cărbune ale României până la depășirea crizei energetice?
Comments are closed