
Adresată: Prim-ministrului României, Ilie Bolojan
De către: Deputat Elena DOBOŞ – Circumscripția electorală nr.38 TULCEA
Obiectul interpelării: Raționalizăm curentul la români, dar exportăm masiv către Ucraina și Moldova la ce prețuri, domnule prim-ministru?
Stimate Domnule Ministru,
Guvernul a prelungit, joi, starea de criză energetică până la 30 octombrie, iar de data asta lucrurile sunt mult mai grave decât în vară, când ați vorbit prima dată despre rație la curent.
Reactoarele de la Cernavodă nu repornesc pe 1 octombrie, cum se anunțase, ci probabil abia în noiembrie, în funcție de cât crește debitul Dunării. În același timp, vremea mai rece și cerul înnorat reduc energia din panourile fotovoltaice, iar seceta a lăsat și hidrocentralele fără apă suficientă.
Sistemul energetic național e la cel mai slab nivel de siguranță din ultima vreme, iar Guvernul a scris chiar în propria hotărâre că ia în calcul limitarea în tranșe a consumului de curent, cu doar 24 de ore anunț înainte.
Și totuși, în același timp, România importă masiv energie din Bulgaria, la prețuri foarte mari, iar aproape toată este trimisă mai departe în Republica Moldova: doar în primele șase luni din 2026, am cumpărat cu 1.686 GWh mai mult decât anul trecut, exportul către Moldova a crescut cu 118%, iar cel către Ucraina cu 542%. Culmea e că Moldova a plătit pentru acea energie între 120 și 133 de euro pe MWh, mai puțin decât am plătit noi pe piața din România, unde prețul a trecut de 150 de euro pe MWh. Practic, românii sunt chemați la rație, iar vecinii primesc curent mai ieftin decât îl plătim noi. Nu e vina Republicii Moldova sau a Ucrainei, amândouă lovite de războiul Rusiei, una mai greu decât cealaltă, dar nici românii, inclusiv cei din Tulcea, pe malul
aceleiași Dunări de la care așteptăm acum un debit mai mare, nu pot fi lăsați să plătească singuri nota. Mai ales că exact colegii dumneavoastră de guvernare, de la Orban la Cîțu și Ciucă, au închis minele și termocentralele pe cărbune și au amânat investițiile în gaz, în numele unor angajamente din PNRR și din Green Deal. O asemenea rație amintește prea tare de un episod pe care România l-a mai trăit o dată, iar atunci nu a fost din lipsă reală, ci din planuri greșite.
În acest context, vă adresez rugămintea de a-mi răspunde punctual la următoarele întrebări: